Este foarte tentantă ideea unor Bucureştiuri etnice, fiecare custructura sa afectivă, profesională, confesională,psiho-patologică. A unor Bucureştiuri etnice asemenea unor cercuriconcentrice, sisteme de culturi, comportamente, obiceiuri,tradiţii, cutume - mecanism care polarizează un întreg corpusurban.
Aceste lumi, aparent separate şi izolate prin diversitatea lorlăuntrică în comparaţie cu autohtonii, au devenit elemente cares-au coagulat în eşafodajul social local. Au adus un surplus devitalitate, dinamizând segmente sociale aparent periferice,împingându-le treptat către ierarhii sociale, precum bejenarulapatrid devenit funcţionar sau nobil prin calităţile salespecifice: războinic, negustor, diplomat etc.
Deplasarea către nordul Dunării a interesului imediat desupravieţuire a populaţiilor balcanice a transformat Bucureştiulîntr-un univers miniatural, imposibil de creat în imperiulsud-dunărean. Astfel, pe fondul dispariţiei statelor balcanicelibere în decursul secolelor XIII-XV, procesul "declanşează valuride refugiaţi din această zonă, în speranţa de a-şi păstraidentitatea religioasă, principala formă de identitate colectivă înEvul Mediu, iar, uneori, chiar să-şi salveze viaţa. Şi-au găsitlocul, fireşte, pe moşii, în târguri ori în Capitală, în anturajulboierilor sau chiar al domnitorului - de la viteazul Baba Novac lamicul orfan din Sviştov, Anton Pann. Aşa soseşte în Valahia, întimpul Viteazului, într-un moment de retrezire a speranţeipopoarelor din Balcani, un numeros grup de albanezi."
Demersul nostru nu doreşte a completa impresionanta informaţieedită despre spaţiul balcanic ci doar să descrie o imagine deansamblu din care se va desprinde apoi un segment al acesteia:Bucureştiul albanez.
Au existat fluxuri succesive de emigrare nord-dunăreană, dinsprePeninsula Balcanică, pe mai multe paliere socio-profesionalesimultan: simpli plugari, liber-profesionişti, negustori,cărturari, clerici. Cu veacul al XV-lea final, "se constată unfenomen caracteristic pentru această epocă în sud-estul european:intelectualitatea creştină ortodoxă emigrează spre nord, fugind defuria distrugătoare a invaziei militare otomane. Am spusintelectualitatea creştină, pentru că în aceste veacuriintelectualitatea sud-estului european este compusă aproape înexclusivitate din clerici, activitatea intelectuală e organizatămai ales în instituţiile creştine, iar intelectualitatea dinadministraţia statală e în majoritate tot de formaţie teologică. Înaceste veacuri emigrează spre România preoţi, călugări copişti,traducători din spaţiul teologic, adică intelectualitateatradiţională a sud-estului european." Această emigraţie va căpăta onouă configuraţie socio-profesională la final de veac XVIII, cândse discută de o "emigrare a intelectualilor de tip nou-modern,intelectualitatea în formare. (…) Emigraţia intelectuală din acesteveacuri este exponenta noului, a noilor valori culturale, a uneinoi structuri intelectuale, a unor noi instituţii culturale; spredeosebire de cea din secolul XV, ea este aproape în exclusivitatelaică."
În veacurile XV şi XVI, negustorii şi comercianţii balcanicistabiliţi deja în Ţările Române jucau "un rol de seamă înorganizarea comerţului oriental şi în cel de tranzit spre EuropaCentrală. Noile idei vehiculate de aceşti negustori, care aveaufuncţii politice nu numai la Poartă, dar şi în diplomaţiaoccidentală, produc schimbări mari în viaţa economico-politică,socială şi culturală a lumii răsăritene." Pe de altă parte, înaceeaşi perioadă, au intrat în rândurile boierimii române"reprezentanţi ai familiilor de arhonţi greci", sosiţi în generalodată cu urcarea pe tron a domnilor pribegi precum Mircea Ciobanul,Radu Mihnea etc.
Mai mult, cu veacul al XVIII-lea, în timpul regimului fanariot,balcanicii cunosc o integrare fără precedent în societateamoldo-valahă. Valurile de tinere generaţii greceşti care au venitîn ţările române, erau impulsionate "fie de stabilirea părinţilorsau a unor rude" aici, "fie de dorinţa imperioasă de a urmacursurile Academiilor Domneşti, în care faima unui NeofitCavsacalivitis, Lambros Photiades sau Vardalach îi atrăgea petinerii balcanici, mai ales greci sau bulgari, din cele maiîndepărtate regiuni ale Peninsulei."
Fluxul de populaţie balcanică a fost constant până la mijloculsecolului al XIX-lea. Sute de ani, în Principate, "către capitalelelor s-au îndreptat fugarii bulgari (ei se vor numi cel mai dessârbi ori schei şi sunt ortodocşi ori catolici), (…) Sosescarnăuţii, albanezi dârji, paznici şi portari de încredere. Iarbucureştenii îi primesc cu bucurie. (…) S-au stabilit mulţinegustori şi meseriaşi greci, armeni, bulgari, evrei dar şi turci,precum şi un număr foarte mare de ţărani. (…) Domnitorii, boieriiau nevoie de orice nou venit, de mână de lucru, de negustori,grădinari, de meseriaşi, de vizitii, hangii, spiţeri, aşa cum însecolul al XIX-lea va fi nevoie de pictori, fotografi, muzicanţi,tipografi, ingineri, medici. Nu se poate închipui modernizarea,occidentalizarea societăţii româneşti fără ei."
Aflaţi la întretăierea principalelor drumuri comerciale care legausud-estul european de centrul continentului, apropierea de lumeaotomană - uriaşă piaţă de desfacere urmată de aceea reprezentată deRusia -, Bucureştii au absorbit elementele de civilizaţie din toateaceste spaţii de cultură. Lumea bucureşteană era deosebit depestriţă între veacurile XVIII şi XIX. Această diversificaresocială şi etnică se întâlnea chiar şi la nivelul mahalalelor.Raoul Perrin descrie acest mozaic uman de pe străzile negustoreştica fiind "uneori interesant, alteori dezgustător din pricinasărăciei şi a murdăriei. Sânt de toate neamurile: valahi,moldoveni, turci, rumelieni, bulgari, sârbi, bosniaci, greci,armeni, ruşi, oameni veniţi din Crimeea, Basarabia, Transilvania,unguri, italieni, germani şi, mai ales, evrei." De Giers va întâlniîn Bucureşti "toate neamurile din Occident şi Orient, înveştmintele cele mai pestriţe", fiind uluit de "varietateacostumelor."
Adesea, valurile de imigranţi balcanici erau atât de consistente,încât se produceau "multe abateri de la cele mai elementare normemorale, din cauza nenumăraţilor aventurieri veniţi din sudulDunării". În consecinţă, domnia a trebuit să ia măsuri pentru "aevita alunecarea pe povârnişul unei totale anarhii morale", cum s-aîntâmplat între 1790-1795.
Prin aportul substanţial al balcanicilor sosiţi timp de trei-patrusute de ani în valuri succesive, Bucureştii deveniseră unul dinmarile centre urbane din zona Balcanilor, având, cel puţin pentrusecolul al XVIII-lea, trăsăturile unui oraş oriental. Elitelemoderne ale spaţiului balcanic au fermentat propriile lor ideologiişi proiecţii imaginare în spaţiul moldo-valah, Bucureştii şi Iaşiifiind principalele foruri culturale în acest vast proces. Mai mult,Bucureştii devin, pe final de veac XVIII, un spaţiu alinterferenţelor culturale prin conexiunile directe dintre spaţiulbalcanic şi central-european. Componenta culturală sud-dunăreană aBucureştilor a predominat până dincolo de mijlocul veacului alXIX-lea, când pătrund tot mai multe şi variate elementesocio-profesionale central-europene şi occidentale. În aproape 50de ani, "pătura socială a meşteşugarilor şi negustorilor de stiloriental din epoca precedentă se dizolvă: o parte din Greci, Sârbi,Bulgari, Albanezi, se repatriază, câştigând un rol de seamă înţările lor de origină, devenite între timp independente; o altăparte din ei se asimilează Românilor şi constituie împreună cuaceştia pătura conducătoare politică şi funcţionărimea noului statromân." Locul lor va fi luat de "valul gros" al imigranţilor dinAsutria, Rusia, Germania, Franţa şi Italia.
După greci - care erau cei mai numeroşi, cei mai activi şi cei maiambiţioşi în perioada premodernă a Bucuretilor -, o componentăbalcanică consistentă în Bucureşti au format-o bulgarii. Emigraţiabulgară a cunoscut câteva valuri care au părăsit în grupteritoriile bulgare, cu o permanentă emigraţie individuală întrevaluri. În ceea ce îi priveşte pe intelectualii bulgari, aceştia auemigrat "absolut individual, cu motivaţie personală de la caz lacaz; cazurile personale sunt numeroase, atât de numeroase pe totparcursul secolului al XIX-lea până la 1877, încât în final, eledau în România o comunitate intelectuală de emigraţie, cuconştiinţa de colectivitate". Mai mult, elitele intelectualebulgare emigrează în Moldo-Valahia "nu numai din Bulgaria, ci dintoate colţurile Europei, din Rusia, din Austria, din Serbia, dinGrecia, de la Istanbul, din Germania, din Cehia".
În Bucureşti, majoritatea bulgarilor s-au aşezat în centruloraşului, pe străzile comerciale şi meşteşugăreşti. Perimetrul celmai cunoscut este cel cuprins între Lipscani, Curtea Veche, Hanullui Manuc, Gabroveni, Cavafi, Sfântul Gheorghe, Colţei, Călăraşi,Mântuleasa, Traian, Calea Moşilor până spre Târgul de Afară.
Aromânii, negustori, meseriaşi şi cărăuşi, afluează spre Bucureştipe măsură ce habitatul lor se restrânge în Imperiul Otoman în urmaconfruntărilor dintre turci şi greci pe de o parte, bulgari pe dealta. De cele mai multe ori sunt echivalaţi cu grecii, regăsindu-sealături de aceştia în primele statistici moderne, iar mai apoi camacedoneni. Deşi greaca era limba lor de cultură, ei vorbeau undialect al limbii române şi locuiau pe spaţii mari în Tesalia, Epirşi Macedonia. Ei sunt cei care în veacul al XVIII-lea dominau -împreună cu confraţii lor albanezi - o impresionantă reţea deneguţătorii care legau Italia, Balcanii şi Moldo-Valahia. Estevorba de "jupân Pano Pepano" al cărui cărui fief se afla laVeneţia.
Din spaţiul vest-balcanic, multe elemente sud-slave: sârbi, croaţisau bosniaci, au intrat în corpurile seimenilor şi ulterior alearnăuţilor, aşadar, soldaţi lefegii. Pe lângă aceasta, îndeosebidintre sârbi, mulţi s-au ocupat cu variate meşteşuguri şi negoţuri,întemeind numeroase localităţi în jurul Bucureştilor şi chiar omahala care le-a purtat numele.
Din spaţiul balcanic, au sosit şi grupuri de armeni care, înBucureşti, au reprezentat "o comunitate importantă ca număr şiforţă economică. Emigraţia armenească în Bucureşti a avut douădirecţii de penetrare: una dinspre spaţiul otoman asiatic şi aloraşelor balcanice şi cealaltă dinspre Podolia şi oraşelemoldovene".
Din populaţia totală a Bucureştiului premodern, sud-dunărenii auformat un segment numeros şi variat socio-profesional; în jur de30-40% din populaţia oraşului (împreună cu flotanţii).
La final de veac XVIII, în 1795, "Bucureştii, cu o populaţie de70.000 de locuitori, numărau 1.795 de străini (central-europeni).Populaţiile balcanice nu aveau statutul "suditului" adică de supusstrăin (al unei puteri europene). Aceasta deoarece ei erau supuşiotomani precum erau şi românii. Numărul lor este asimilat cu cel allocalnicilor, Ţările Române, în ciuda statutului lor de relativăautonomie, fiind percepute ca făcând partea din spaţiulotoman.
În Bucureşti, în afară de vechea Mahala a Sârbilor, au fost aşezaţinumeroşi pribegi balcanici între 1778-1810, 1793, 1806, 1828. Încartierul Dudeşti-Cioplea în 1806 şi 1828 - la acea vreme deînceput de veac XIX era un sat aflat la mare distanţă de Bucureşti;la fel în vechile sate Giuleşti şi Giuleşti-Sârbi, 1789 şi 1828,absorbite în mai puţin de o sută de ani de oraş; în actualulcartier Militari în 1806; în satul Roşu în 1806; în localităţileBăneasa, Tunari, Cernica, Fundeni în 1806.
La început de veac XIX, în structura etnică a Bucureştilor,balcanicii reprezentau cea mai numeroasă colonie: 2. 232 de capi defamilie numai în preajma oraşului la 1815.
Prima statistică completă a Bucureştilor datează din 1898/1899,când au fost înregistraţi 3.698 de albanezi capi de familie.Albanezii formau atunci cel mai numeros grup balcanic dinBucureşti. Bulgarii erau reprezentaţi de 938 capi de familie,grecii de 1.358 capi de familie, sârbii 308 şi turcii 245. Aceastăsituaţie este explicabilă prin revenirea în ţările lor de origine aunor grupuri numeroase de balcanici, după constituirea statelorbalcanice. La începutul secolului XX, Albania nu exista, însă, după1913, se constată o diminuare considerabilă a comunităţilor dealbanezi din oraşele moldo-valahe, pe fondul plecării în tânăra lorpatrie.
Lucrul este dovedit de recensământul din 21 februarie 1956, cînddintr-un total de 1.291.141 locuitori ai Bucureştilor erau înscrişi780 bulgari, 733 turci, 518 sârbi, croaţi şi sloveni şi 74 detătari. Albanezii sunt cuprinşi în numărul de 10.464 de la "altenaţionalităţi".
Sud-dunărenii au dat Bucureştilor imaginea unei lumi balcanice lascară redusă. Corpurile etnice alimentate continuu cu veacurileXIV-XV au adus limba şi cultura slavonă, înlocuită mai târziu cugreaca, în rândul elitelor politice. Transferul acesta se vadefinitiva în cursul veacului al XVIII-lea. Elementele balcanicepătrund cu rapiditate în elita politică, economică şi culturalămoldo-valahă, regăsindu-se în toate compartimentele sociale aleBucureştilor până târziu, în veacul al XIX-lea. Din rândurilebalcanicilor va fi un număr necunoscut de mare de înalţi şi micifuncţionari, dregători, comercianţi şi neguţători. A venit apoirândul familiilor domneşti să absoarbă elemente balcanice, pentruca, în anumite momente, acestea din urmă să devină predominante înstructurile puterii laice şi religioase.
Străzile oraşului, arhitectura caselor şi ambientul lor interior,resorturile vieţii particulare, elementele vestimentare şigusturile literare, muzicale sau spirituale sunt ancorate încivilizaţia complexă a Balcanilor. Oraşul în veacul al XVIII-leasemăna, în multe dintre privinţele enumerate mai sus, cuConstantinopolul, de unde veneau ultimele noutăţi în materie demodă, preparate culinare, mobilier, obiceiuri etc. Manierele,raporturile dintre soţi, vecini, rude, prieteni erau preluate dinlumea oriental-balcanică, cu întreaga suită de trăsături mentale.Nu mai vorbim de raporturile oficiale dintre autorităţi şilocuitori, dintre domn şi supuşi. Toate aceste valori însumate încorpusul social moldo-valah se vor numi tradiţie, iar în numeleacesteia se va duce violenta confruntare dintre formă şi fond carea basculat procesul de modernizare a societăţii româneşti. De fapt,succesul acestui proces a avut la bază diminuarea preponderenţeielementelor oriental-balcanice din societatea românească, loculacestora fiind luat de elemente etnice şi culturale venite dinEuropa Centrală şi din Occident. Pe acest fundament s-a sprijinitapoi noua orientare a elitelor locale către Europa modernă. Fondulse diminua pe măsură ce vechile generaţii se stingeau, iar mulţibalcanici se retrăgeau în tinerele lor ţări.
Astăzi, se produce un fenomen similar de transmigraresocio-economică. În locul balcanicilor de odinioară şi aloccidentalilor care i-au înlocuit, mecanismul abundă de asiatici:arabi, turci, kurzi, chinezi, coreeni, la care se adaugă creştereafără precedent a unei comunităţi ancorate temeinic în mentalitateaasiatică: ţiganii. Acest fenomen îşi va arăta în curând urmările însocietatea urbană românească, ale cărei trăsături deja se văd:dughenizare, înghesuiala bazarului şi lipsa igienei, vulgarizare şidezgust pentru valorile culturilor europene. Şi toate acesteadeoarece românii nu au reuşit să monitorizeze vastul mecanismeconomic. De fapt, ei nu au reuşit acest lucru niciodată în istorialor. Micul comerţ, marele comerţ en-gros, primele bănci, burse demărfuri, etc. le-au adus străinii şi tot ei le-au controlat, întâica "sudiţi" - supuşi străini -, iar mai apoi ca şi cetăţeniromâni.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
