Cand eram copil, apoi adolescent, faceam multe prostii. Adica eram normal. A ramas nemuritoare, de pilda, imprejurarea in care am pus zgarda unei anvelope, am botezat-o Vasilica si am plimbat-o, pardon, l-am plimbat prin cartier, avertizand mamicile sa nu lase copiii sa se apropie, ca e cam muscacios. Ca si preumblarea in sir indian, sub numele conspirativ "Cei patru frati botezatori", fiecare facand altceva, fara pauza: unul canta, unul vorbea popeste, altul scuipa cuvinte fara legatura, ultimul nu mai stiu ce scotea din el. In fine, am avut o destul de lunga perioada in care opream batranele pe strada sau le sunam la usa si, cu o voce cavernoasa, le spuneam "Saru' mana, doamna, am venit sa iau toporul!"
Ei, bine, in unele dintre aceste imprejurari eram apostrofati. Prima observatie importanta este ca nu se intampla de fiecare data. Multe dintre nebuniile noastre erau pur si simplu ignorate de cei din jur - care le acordau astfel exact importanta si atentia pe care le meritau. Altfel spus, nu intrau in criza pentru ca niste pusti se prostesc, ca doar de-aia-s pusti.
A doua observatie e insa si mai importanta. Majoritatea celor care - cand saream calul - ne certau in vreun fel, pomenind fireste despre "tineretul din ziua de azi", erau oameni de varsta a treia, de regula barbati. Mi-i amintesc drept persoane severe, inflexibile, pe care, marturisesc fara sa rosesc, ne facea placere ca am reusit sa le enervam. DAR - lucru pe care atunci nu-l sesizam, insa o fac acum, prin comparatie - erau, mai toti, de o civilitate ireprosabila. Nu numai in limbaj si ton, ci si in infatisare. Batrani uscativi, incruntati, dar elegant imbracati, chiar daca uneori hainele luceau antebelic de vechime, oameni cu gesturi cumpatate, calme, cu voci grave, potolite, care incercau sa ne bage mintile-n cap cu frumosul. Nu imi amintesc nici o singura imprejurare in care vreunul dintre ei sa fi urlat la noi - chiar daca uneori probabil ca ar fi avut motive. Reprezentanti ai unei lumi despre care noi nu ne dadeam seama ca e pe cale sa se dizolve sub tavalugul unei aberatii a istoriei, supravietuitori ai unei Romanii pe cale de disparitie, incapatanandu-se sa ramana in picioare.
Va rog sa aveti bunavointa sa va uitati, azi, de fiecare data cand auziti un scandal, cine tipa. Azi, cei mai mari scandalagii ai strazii sunt trecuti de 70 de ani. Si asta a facut comunismul.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
