O viata intreaga dedicata cartii si catedrei, mii de pagini scrise si publicate si, la fel, mii de studenti pregatiti sa dea piept carierei alese. Spatiile preferate: Biblioteca Centrala Universitara si amfiteatrele Facultatii clujene de Litere. Aparent nimic spectaculos. Un destin obisnuit pentru un profesor, critic si istoric literar. Si totusi... Sarbatorit cu drag la cea de a 70-a aniversare, Vasile Fanache, prahovean prin nastere, dar clujean pana in varful unghiilor prin adoptie, a cunoscut o intreaga generatie de aur, pe care o evoca in cele ce urmeaza. (Radu Constantinescu)
Descinderea mea la Cluj s-a intamplat in toamna anului 1954, cand am dat examen de admitere la Facultatea de Filologie, cum se numea pe atunci. A fost pentru mine un moment extraordinar, pentru ca dintr-o data mi s-au creat posibilitati multiple de a-mi cultiva Eul si de a deveni ceea ce, intr-o buna masura, reprezint acum. Facultatea insemna in acei ani un loc de studiu cum nu banuisem, profund prin atmosfera lui, prin profesorii pe care ii avea, prin animatia care exista in salile de curs si in cele de lectura. Se citea mult pe vremea aceea. Intotdeauna pentru mine pasiunea lecturii a fost primordiala, iar cartile pe care le-am descoperit in biblioteca facultatii, dar, mai ales, in Biblioteca Centrala Universitara au reprezentat repere care si astazi imi sunt fixate in memorie. Stand ore intregi in sala de lectura, am completat numeroase caiete cu cotele cartilor valoroase sau cu cele ale revistelor care, multe dintre ele, nu se aflau in circulatie publica. Lecturile de la BCU au deschis un orizont care mi-a marcat existenta pe tot parcursul vietii. Ani de zile am fost un frecventator al acestei institutii, ii cunosteam indeaproape pe toti bibliotecarii, cu care ma imprietenisem. Imi amintesc cu mare placere de Dumitru Stan Petrutiu, o personalitate dintre cele mai interesante a vietii clujene. Stiutor de multa carte, era si un mare iubitor de teatru. Impreuna cu alti membri ai catedrei de Filologie, jucase, nu cu mult inainte, O scrisoare pierduta, montare ale carei ecouri se pastrasera in lumea studenteasca pana in vremea mea.
Dincolo de frecventarea bibliotecilor, interesanta a fost pentru mine viata de student si sub aspectul cunoasterii unor profesori remarcabili. Trebuie sa spun ca inaintea tuturor il asez pe Iosif Pervain care, in ciuda faptului ca astazi este mai putin cunoscut sau ca in fisierele bibliotecii figureaza cu prea putine carti, era o personalitate coplesitoare prin eruditie. Nimeni nu stia mai bine decat el Secolul Luminilor in Transilvania. Era un iubitor de carte si, in acelasi timp, un iubitor de evenimente culturale cum putini am mai intalnit. Iosif Pervain se distingea printr-o inteligenta vie, colocviala, era extrem de apropiat de studenti, stia sa le deschida sufletul si, mai ales, sa le stimuleze talentul, iar, in masura in care l-a descoperit, a reusit sa faca din multi colegi de ai mei, ca si din mine insumi, niste apropiati, iubitori de literatura si, in general, de cultura. Profesorul Pervain a fost pentru mine unul dintre primii maestri ai initierii mele in alfabetul literaturii, al culturii in general. Domnia-sa mi-a indrumat doctoratul sustinut in 1969.
Alaturi de el am avut si alti dascali importanti, personalitati ale acelor ani atat de dificili sub raport ideologic, dar si economic: profesorii Romulus Todoran, Mircea Zdrenghea, Ion Breazu, dar si tinerii pe atunci Ion Vlad si Mircea Zaciu, fiecare dintre ei reprezentand in domeniul literelor o forta redutabila, de care noi, tinerii studenti, eram mandri ca ne erau la catedra. Cu timpul, mi-au devenit apropiati Teodor Bocsa, Marian Papahagi, Ion Vartic, Ion Pop s.a.
Cand am venit la Facultate, in 1954, Dimitrie Popovici nu mai era. Murise cu doi ani inainte. Dar amintirea lui persista in randul studentilor. Colegii mei din anii trei si patru il aveau viu in memorie si povesteau despre el cu o admiratie extraordinara. Era marele Profesor al Clujului.
Romulus Todoran, lingvist si filolog, era un om care, dincolo de o aparenta raceala, dincolo de imobilismul facial, radia o mare caldura sufleteasca. L-am avut profesor de dialectologie, un curs sistematic de mare substanta despre istoria limbii romane si variantele ei dialectale. Ulterior, am fost in mai multe randuri in apropierea lui si m-a ajutat chiar in cercetarile mele literare. El este cel care, interesandu-ma de motivul "marului de langa drum", atunci cand lucram la studiul consacrat liricii lui Mihai Beniuc, mi-a oferit o varianta a acestui motiv folcloric de mare extensiune, pe care am si folosit-o in carte.
Atmosfera culturala a Clujului era marcata in acei ani si de publicatiile Steaua si Tribuna, de atmosfera emulativa din cele doua redactii. Noi, tinerii aspiranti in ale scrisului, simteam o atractie irezistibila fata de aceste reviste, care ne invitau sa aducem propria noastra colaborare. Am debutat in 1959 la Steaua si aici am publicat in anii care au urmat nenumarate recenzii si articole. Steaua este revista de care m-am legat cel mai mult si m-a interesat destinul ei, traseul ei cultural in care fiecare dintre tinerii de atunci recunostea drumul normal de evolutie al literaturii romane, desprinderea de practicile proletcultiste, de sloganurile dogmatizante, promovarea unei atmosfere de libera viata creatoare in care tinerii erau cei dintai chemati sa se afirme. Frecventand redactiile revistelor amintite, am legat prietenii cu tinerii lor angajati, azi membri marcanti ai literelor romanesti, prietenii care sa pastreaza nealterate pana in prezent.
Atunci i-am cunoscut si m-am legat sufleteste de Aurel Rau, Virgil Ardeleanu, Constantin Cublesan, Petru Poanta. Pe A.E. Baconski l-am cunoscut putin. El s-a mutat repede la Bucuresti dupa scandalul legat de asa-zisele caderi in practici cosmopolite ale revistei Steaua. Aura lui Baconski persista insa in lumea noastra, a tinerilor.
Paralel cu viata de la Universitate, unde s-au creat premisele evolutiei mele ulterioare, am cunoscut si oameni din afara spatiului profesoral, personalitati exceptionale care incet, incet mi-au devenit foarte apropiate, chiar prieteni, odata cu terminarea facultatii, in 1958. Atunci am fost repartizat cercetator la Institutul de Lingvistica, filiala clujeana a Academiei Romane, unde seful sectiei Literatura era tot Iosif Pervain.
Aici am intalnit, intr-un fel de refugiu pentru "pacatele" lor ideologice, cativa oameni eminenti ai acelor ani, intre care i-as numi pe Ion Muslea, o inteligenta exceptionala, folclorist de prima mana, si pe Liviu Rusu, esteticianul de exceptie care fusese scos de la universitate pentru convingerile sale. Desi aflat la sfarsitul carierei, el se bucura de acelasi mare prestigiu in lumea intelectuala clujeana si nu numai. Continua sa pastreze o legatura stransa cu cei din Cercul Literar de la Sibiu, fiind in permanenta corespondenta cu acestia.
L-am cunoscut, cum spuneam, la Institutul de Lingvistica, am discutat indelung si am primit de la domnia-sa cartile sale esentiale, intre care as aminti Estetica poeziei lirice. Liviu Rusu era un povestitor de substanta, mereu atractiv. Era iubit de studenti si la randul sau se dovedea un generos la examene, notele sale necoborand sub 9. Din pacate, intrase intr-un fel de conflict cu diferiti reprezentanti ai corpului didactic, intre altii cu Iosif Pervain, din motive mai mult sau mai putin indreptatite.
Stiind ca eu sunt in bune raporturi cu profesorul Pervain, incerca sa-mi dovedeasca faptul ca omul nu era chiar asa cum credeam eu si ca ar fi bine sa am si eu unele rezerve. Acest detaliu nu mi-a afectat pretuirea pentru ilustrul profesor, cu atat mai mult cu cat in memoria mea personalitatea lui Liviu Rusu staruie si din alt considerent.
Intamplator ajunsesem directorul Clubului Studentesc Emil Racovita de la caminul care ii poarta si azi numele. Ei bine, acolo se organizau adesea seri muzicale, la care veneau studenti nu numai de la Filologie, ci din intreg centrul universitar. Cu acest prilej am descoperit in fostul birou al profesorului Liviu Rusu o mare colectie de discuri. Fusese un mare iubitor de muzica si colectionase sute de discuri cu muzica clasica de cea mai buna calitate.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
