"Am intrat odata in camera cuiva din greseala si am vazut pe birou niste obiecte acoperite de praf. Deodata, mi s-a parut ca secretele naturii moarte mi se dezvaluie. Mobila veche, hartiile de pe masa, sticlele de pe pervazul ferestrei si decoratiunile de pe pereti luasera toate un aer de tristete poetica". Astfel suna cuvintele regizorului Jia Zhang-Ke, definind perfect arta poetica ce razbate din filmul sau, Natura moarta/ Still Life. Nascut in 1970, absolvent al Academiei de Film din Beijing si unul dintre cei mai activi promotori ai filmului independent din China, Jia Zhang-Ke nu ezita sa-si subordoneze montajul si povestea optiunilor estetice si nu celor comerciale, viziunii artistice si starilor emotionale ale personajelor. Castigator al Leului de Aur la Venetia in 2006, filmul sau are ca leit-motiv nostalgia. O nostalgie asumata, demontata si analizata in detaliu, care insoteste transformarile spectaculoase ale peisajului Chinei contemporane si deseneaza precis dramele multiple pe care le-a provocat in viata oamenilor construirea pe fluviul Yangtze a celui mai mare baraj din lume, Barajul celor Trei Defileuri. Povestile personajelor principale - Han Sanming, un miner care vine tocmai din nordul Chinei in sud pentru a-si cauta sotia si fiica pe care nu le mai vazuse de 16 ani, si Shen Hong, o asistenta medicala care ajunge la randul ei in Fengjie, in cautarea sotului instrainat, plecat de acasa in urma cu doi ani - sunt doar pretexte pentru diagnosticarea dramei si degringoladei generale. Sub cifrele impresionante care ilustreaza triumful tehnic al acestei constructii gigantice (proiectul barajului Trei Defileuri a fost conceput de liderul chinez Sun Yan-Sen la inceputul secolului XX si readus in atentie de Mao, iar constructia a inceput oficial in 1994 - prospectul, conceptul si dosarul intinzandu-se pe durata a patru decenii. Programat pentru finalizare in 2009, barajul va avea aproximativ 180 de m inaltime si 2,5 km latime, va facilita controlarea inundatiilor din zona, va transforma complexul Trei Defileuri in cea mai mare centrala electrica din lume, iar in spate va avea un lac lung de aproximativ 650 km, ce a dus, in timp, la relocarea a peste un milion de oameni) si in spatele secventelor cu ziduri cazand asurzitor, filmate in stil aproape documentar, se afla o suferinta individuala pe care regizorul nu o pierde din vedere nici o clipa. Dezradacinarea oamenilor si distantarea - intai geografica, apoi afectiva, a familiilor, lipsa de orizont si robotizarea sunt temele filmului lui Jia Zhang-Ke, care stie sa le mentina permanent rezonanta dureroasa in subteran, ca un murmur trist. El construieste o poveste lenta si descriptiva, ce combina imaginile impresionante ale giganticelor defileuri cu uniformitatea dezolanta (filmata in albastru, gri si cafeniu murdar) a mizerelor locuinte in care vietuiesc evacuatii si cu lungi cadre pe interioare paupere, cu vase de tabla, resturi de tigari si ziare, ochelari murdari, pahare si sticle prafuite, ai caror locatari, privati de orice perspectiva, cauta, daca sunt tineri, evadarea in tot felul de personaje (excelenta secventa cu pustiul care-l imita pe starul hong-konghez Chow Yun-Fat), ori se resemneaza total daca sunt batrani, singuri si parasiti. Un film insolit, lent si meditativ, deloc lipsit de poezie, care vorbeste despre batalia inegala a individului cu istoria.
Natura moarta / Still Life / Sanxia haoren Productie China-Hong-Kong, 2006. Regia: Jia Zhang Ke. Cu: Tao Zhao, Sanming Han, Zhubin Li, Hong Wei Wang, Haiyu Xiang, Lin Zhou. Premiera: 17 august. Distribuit de: Transilvania Film.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
