Absolvent in 1998 al Universitatii de Arte, sectia Pictura, la clasa regretatului profesor Florin Mitroi, artistul Viorel Grigore a pendulat de-a lungul ultimilor ani intre pictura, gravura si fotografie.
Demersul sau artistic a fost marcat intr-o prima faza (pe care o abandoneaza relativ repede) de o oscilatie interesanta intre realism si expresionism. Lucrari precum Adham si Havah in care exploreaza tema corpului uman impun o analiza stratificata atat a mijloacelor de expresie, cat si a continutului. Ferestrele care penetreaza cele doua corpuri, reziduuri paradiziace, sugereaza o viziune poetica (incarcata de contradictii) a destinului uman, in care coexista moartea si redemptiunea. Silueta abia schitata a Evei (o Eva cu sanii obositi si soldurile latite, ce pare a-si fi rascumparat pacatul prin munca istovitoare) si cea a unui Adam aproape ecorsat, sustin un discurs al descompunerii umane ce contrasteaza cu prospetimea (eterna) a imaginilor paradiziace. Distorsiunea expresionista a corpului uman - amintind vag de deformarile nevrotice ale vienezului Egon Schiele - este livrata intr-o formula iconica, complicand astfel si mai mult problematica celor doua imagini. Cadrajul ce exclude portretul, indreptand atentia privitorului spre materialitatea decrepita a corpurilor, indica o lectura in termeni absoluti: un Adam si o Eva cu care se confunda fiecare dintre noi.
Tema conflictului intre spirit si materie va fi reluata intr-un happening in care artistul reactualizeaza drama christica (moment imortalizat intr-o fotografie inclusa intr-una dintre expozitiile grupului Palnia - Muzeul Literaturii Romane, Bucuresti, 2001).
In anii ce au urmat, Viorel Grigore s-a concentrat asupra fotografiei, fara a parasi cu totul pictura. In 2001 revine pe simeze cu o personala conceputa sub semnul jocului (L'Ego Ludic, Sala Dalles, Bucuresti) in care limbajul figurativ este abandonat sau ascuns in favoarea geometriei libere. Fragmente de realitate reduse la esentialul miscarii si al tonului local sunt decupate si recompuse, se suprapun sau sunt inlantuite urmand logica ritmurilor decorative. Dinamica traiectoriilor si cromatica exuberanta, bidimensionalitatea lucrarilor apartinand acestei faze sunt un tribut in maniera personala adus fovismului matissian pe care Viorel Grigore il redescopera in lumea magica a copilului sau.
Ca fotograf, V.G. se dovedeste a fi exponentul unei arte de atmosfera, fie ca vorbim de peisaj, obiect sau portret. Chiar si fotografia inclusa uneori in afisele concepute de artist dobandeste o anume pretiozitate: obiecte modeste sunt extrase din conditia lor si investite cu viata proprie si frumusete, intr-un discurs calofil care nu este strain de lectia marii picturi a lui Florin Mitroi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
