Recenta si ampla expozitie dedicata creatiei emblematicului artist francez Yves Klein, la cumpana anului 2007, organizata de Centrul Pompidou din Paris poarta subtitlul Corp, culoare, imaterial (Corps, Couleur, Immateriel).
Artist major al celei de-a doua jumatati a secolului XX, Yves Klein desfasoara o ferventa, extrem de variata, scandaloasa - pentru multi dintre contemporanii sai, si consistenta activitate artistica. Totul se incheie tragic, atunci cand artistul, in varsta de numai 34 de ani, moare pe 6 iunie 1962, in urma celei de-a treia crize cardiace (cea dintai a avut loc imediat dupa vizionarea, in cadrul Festivalului de film de la Cannes, a documentarului Mondo Cane, cu aproape o luna mai devreme). Demersul curatorial al expozitiei se vrea unul fidel scrierilor personale ale lui Klein, prin care acesta din urma isi dezvaluie experientele artistice si de viata. Viziunea sa despre demersul artistic este unica si asta il deosebeste de contemporanii sai, chiar si de cei din grupul Noilor Realisti. Practica judo ca pe o "prima experienta a spatiului spiritual", devine instructor, deschide o sala proprie si scrie chiar o carte despre aceasta arta martiala. In paralel, Yves Klein se preocupa de doctrina ezoterica a rozicrucienilor, pentru a deveni mistic si devot catolic, in cele din urma.
Retrospectiva cuprinde un numar de peste 320 de picturi, sculpturi, desene, instalatii, documente ale artistului, fotografii originale si filme de, cu si despre el si epoca in care si-a desfasurat activitatea. Expunerea este decupata in parti ce se contureaza in jurul celor trei teme care i-au preocupat permanent existenta artistica: Impregnarea materiei, Iluminarea materiei si Incarnarea.
Solutia definirii termenilor ne e data de artist cu ajutorul unor texte-lozinci, prin care, in toate cele treisprezece sali ale expozitiei, se traseaza un parcurs coerent al sensului si succesiunii ideilor.
Obsedat de cucerirea spatiului prin "impregnarea sensibilitatii omului in acest spatiu" pe care il considera "atat de ravnit", acopera uniform panze sau obiecte cu pigmenti puri, realizand monocromii denumite International Klein Blue (I.K.B.) pentru albastru, International Klein Pink - rozul, sau International Klein Gold pentru aur.
International Klein Blue si impregnarea materiei
Albastrul este singura culoare pe care artistul o considera "fara dimensiuni si care reaminteste doar cerul si marea, adica tot ceea ce e mai abstract in natura tangibila si vizibila". Yves Klein creeaza tot cu ajutorul IKB-lui constelatii sinilii pe panze de medii si mari dimensiuni, iar buretii, organisme marine vii odinioara, folositi drept instrument de lucru se metaformozeaza in sculpturi-semnificant, prin imbibarea cu pigmentul albastru. In aceeasi logica, o reproducere dupa un Sclav al lui Michelangelo devine o sculptura faimoasa de tip ready-made. Albastrul lui Klein e atat de profund, incat nu stii daca e un vid iluminat sau o suprafata bidimensionala. Tonul halucinant si ireal reflecta preocuparea obsesionala a artistului pentru spatiu. Prin impregnare, adica acoperirea unor obiecte cu culoarea International Klein Blue, procedeu ce are menirea de a spiritualiza materia, Yves Klein infaptuieste asa-numita "revolutie albastra".
Monogold si iluminarea materiei
Dupa cum am mai spus, o parte importanta a preocuparilor spirituale ale artistului se indreapta catre doctrina ezoterica a rozicrucienilor. Se comporta ca un adevarat alchimist atunci cand, prin acoperirea cu foita de aur, transforma un obiect comun in arta. Aurul simbolizeaza spiritualitatea, interioritatea imateriala a obiectelor, sufletul lor, iar scopul artistului a fost sa prezinte spectatorului "o posibilitate de iluminare a materiei picturale colorate care sa faca orice stare fizica, piatra, stanca, sticle, nori, sa devina obiect de calatorie prin impregnare, pentru sensibilitatea umana in sensibilitatea cosmica si fara nici o limita."
Cosmogonii
Aceste panze, pictate liber, ude inca, sunt expuse de Klein intemperiilor si amprentei naturale a plantelor, devenind astfel parte integranta din corpul lucrarii, martorul-cheie, aleatoriu asumat. "Starile-momente ale naturii" devin instrumente impersonale de interventie in carnea picturii inlocuind astfel pensula, pe care artistul o considera un instrument "prea psihologic". Incepand cu 1959, Yves Klein concepe proiecte utopice de arhitectura de aer si de climatizare la scara planetara menite sa devina "o eventuala etapa in calea imaterializarii arhitecturii", prin desene si machete. Aceste proiecte sunt expuse intr-un spatiu intermediar, un fel de loc de trecere ce leaga salile expozitiei. Tot aici sunt si materiale documentare despre actiunile sale de tip performance. Dintre care cele mai celebre sunt aruncarea in gol de pe un zid inalt, si propria sa nunta la biserica, cu tot ritualul catolic.
Picturile focului
Tot in aceeasi etapa a Iluminarii Materiei, este prezent si focul. Yves Klein foloseste bucati mari de hartie, carton, panza sau tabla ignifugate, amprentate in prealabil prin atingerea suprafetelor lor cu trupuri ale unor femei unse cu grasime, si creeaza desene cu ajutorul aparatului de sudura ce urmeaza desenul format. Desi foloseste conturul formelor feminine, doza de aleatoriu e mare pentru ca focul are propria lui ratiune, ca si in cazul desenelor naturii pe panze. Tocmai acest lucru a fost urmarit de artist. (...)
Epitaf
Dispozitivul expozitional se incheie cu un epitaf: instalatie premonitorie interpretata postum drept anuntare subconstienta a prea grabnicului sau sfarsit. Lucrarea e construita sub forma unui asamblaj funerar numit "Aici zace spatiul", in care este reunita o instalatie sub forma unui triptic, compusa dintr-un buchet de trandafiri din plastic - referinta la kitsch pe care il asuma, o coroana din burete impregnat cu IKB, si panoul de lemn aurit pe care sunt asezate toate acestea si cateva petale de aur, toate avand semnificatii simbolice. In ultimii ani ai scurtei sale vieti, Yves Klein a avut experienta religiosului. Viata si arta lui s-au confundat pana la dizolvarea uneia in cealalta. A atins zone culturale si artistice care au fost explorate zeci de ani mai tarziu, a reinnoit profund istoria picturii dar mai ales intelegerea acesteia si a artei in general si felul in care ne raportam la aceasta. A fost printre primii performeri, a atins prin preocuparile sale forme de arta precum body-art, land art, instalatie, a dat tonul disolutiei granitelor intre disciplinele artistice cu alaturari de arhitectura, dans, muzica. Este un creator a carui meteorica dar colosal de puternica si diversa experienta artistica continua sa bantuie contemporaneitatea noastra post post moderna.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
