Cam pe vremea asta,in urmă cu zece ani, ne pregăteam cu infrigurare de apariţiaprimului număr din Ziarul de Duminică. Lansarea a avut locla Bookarest 2000, târgul bucureştean de carte, pe 26 mai.Incredibil cum s-au scurs anii şi s-au acumulat peste cinci sute denumere...
Ziarul de Duminică a fostde la primul număr un hebdomadar nonconformist, tineresc şi vesel,cu o paginaţie uimitoare intr-o mare de publicaţii mai degrabăterne - e meritul Danei Frăţilă, care a inţeles din prima clipă şirostul, şi cerinţele acestui ziar, iar după ce a avut grijă dehaina lui, a plecat definitiv pe meleaguri extrem deindepărtate.
O gazetă-supliment cultural alcelui mai căutat ziar financiar, ai cărui cititori, se presupunemai scorţoşi, l-au imbrăţişat fără rezerve, pentru că le aducea maiaproape o lume minunată. Pe mai toţi i-a surprins asocierea unuisăptămânal de cultură cu un ziar financiar. Dar, la o analizăatentă, toate se explicau. Intr-un ziar financiar găseştiinformaţii economice, despre valute, burse, comerţ, piaţă ingeneral. Trebuia să ne obişnuim cu ideea că şi cultura e o piaţă -a ideilor, a cărţilor, a tablourilor, a spectacolelor, a actorilorş.a.m.d. Consumatorul de cultură are nevoie de informaţii binestructurate referitoare la această piaţă, are nevoie să i se oferecriterii valorice şi valori pentru acest domeniu.
Intr-o presă culturală apăsatăde poveri financiare, Ziarul de Duminică, infruntând şi eldestule dificultăţi, s-a străduit să fie nu doar folositor, ci şiatractiv, nu doar să-şi informeze cititorii, ci şi să ledescreţească frunţile.
Din prima clipă, cei care amfăcut Ziarul de Duminică am ştiut câteva lucrurifundamentale. Un săptămânal de cultură are in genere o soartăingrată. Aşteaptă subvenţii din partea unor instituţii ale statuluiori ale unor fundaţii sau, atunci când e un supliment, trăieşte peseama publicaţiei-mamă, invidiat, chipurile, pentru traiul bun, darpermanent cu sabia deasupra capului. De obicei, parcursul aresincope, mecanismul se gripează, se opreşte, publicaţia sucombă,din varii motive. Lumea agreează prea puţin publicaţiile de culturăşi incă şi mai puţin suplimentele culturale. Sunt şi situaţii incare toate acestea nu dispar pentru că publicul doreşte ziarul, decare se ataşează. Dacă Ziarul de Duminică a rezistat,inseamnă că publicul l-a dorit.
Zece ani, adică peste cinci sutede numere, nu sunt mult la nivelul istoriei, dar pot fi pentruviaţa oricărei publicaţii. In zece ani un ziar işi poate schimbaformatul, conţinutul, publicul. Ziarul de Duminică aschimbat un singur lucru, a trecut online, intr-o vreme in caretendinţa se manifesta cam peste tot in lume. Dar şi-a sporitpublicul. Unii pot spune că perseverenţa formatului aduce ainchistare, aşa cum nu puţini continuă să fie nemulţumiţi deabsenţa subtextelor polemice. Adevărul, pe care nu obosesc să-lrepet de zece ani, este că Ziarul de Duminică şi-a păstratopţiunile şi direcţiile iniţiale, indiferent la critici: informaţiemultă şi cuprinzătoare, din toate domeniile culturale, textescurte, promovarea valorii, descreţirea frunţilor; peste toate,echidistanţă şi sinteză a polarităţilor.
Pentru această publicaţie nu aexistat dreapta şi stânga, ci doar cultură. Personalităţi care nuşi-au vorbit multă vreme au convieţuit in acelaşi număr. Toategeneraţiile. Ştim că prima reacţie a fost de neincredere, de atentămonitorizare, de bănuieli a altor jocuri incă nedevoalate, până laurmă de (cum spunea un critic cunoscut) trufaşă condescendenţă.Dar, intre timp, sute de oameni de cultură (scriitori, actori,regizori, compozitori, cântăreţi, istorici, oameni de ştiinţă,artişti plastici, academicieni) au fost intervievaţi, s-au confesatsau au scris in acest ziar - lista lor enormă am publicat-o in urmăcu ceva timp. Tot ce a fost mai important in producţia literară adeceniului, in spectacolele, concertele, producţia muzicală,expoziţiile acestor ani a fost reflectat in ziar. Toate inseamnămii de pagini care stau mărturie a culturii in aceşti ani detranziţie. E puţin? Eu, unul, sunt liniştit, cred că ne-am atinsscopul, ne va judeca istoria literară, cândva.
După un deceniu, Ziarul deDuminică este vechi şi nou totodată, prin spirit. Nucleulechipei de inceput a rămas "pe baricade", insoţit de un grup decolaboratori inimoşi, care au rezistat condiţiilor vitrege alecrizei (şi in faţa cărora imi scot din nou pălăria, cum am făcut-oin urmă cu câteva săptămâni). In sfârşit, Ziarul de Duminicăa fost şi rămâne un săptămânal pentru toate lumea, indiferent depregătire, şi nu numai pentru elite.
STELIAN ŢURLEA (n. 1946) aurmat studii de filologie (1968) şi filosofie (1976), la Bucureşti,a fost aproape trei decenii redactor de politică externă la revista"Lumea", a condus, după 1989, revistele "Lumea", "Zig-Zag", apoiziarul "Meridian", după care a lucrat in televiziune, ca şef aldepartamentului de ştiri al Antenei 1. Din 1996 lucrează la PRO TV,din 2000 este şi editor senior al Ziarului de Duminică. Esteautorul a zece cărţi de publicistică, zece romane, opt cărţi pentrucopii şi două traduceri. A ingrijit trei albume. A primit PremiulUniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii (2003), PremiulAsociaţiei Editorilor din România (AER) pentru literatură pentrucopii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006),Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (2007). A fostnominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literaturăpentru copii in 2000 şi Premiul AER pentru roman in 2003.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
