O tranzitie de durata era inevitabila in Romania, din cauza conditiilor de start deosebit de nefavorabile de la inceputul anilor '90, arata expertii FMI in raportul de evaluare a ultimilor 14 ani de programe cu Bucurestiul.
De-a lungul deceniului trecut, perioadele de corectii au alternat dramatic cu cele de relaxare, reflectand in mare masura lipsa de hotarare a autoritatilor in sustinerea eforturilor de reforma.
Performantele obtinute in cadrul celor trei acorduri stand-by semnate in perioada 1991-1996 ridica semne de intrebare asupra combinatiei de conditii incluse in programele respective.
In timp ce acumularea unor dezechilibre macroeconomice majore si ritmul lent al reformelor structurale in perioada mentionata au reflectat in primul rand angajamentul insuficient al autoritatilor fata de programele de stabilizare si reforma, se ridica intrebarea de ce a trebuit ca Fondul sa ajunga de-abia in 1997 la concluzia ca reluarea colaborarii cu Romania ar trebui sa tinteasca problema intereselor ascunse prin conditionalitati structurale directe, se spune in document.
In acest context, autorii arata ca poate fi valabila o argumentatie potrivit careia accentul pus pe conditionalitatile de factura macroeconomica in programele negociate de Fond au amanat aparitia unei cresteri economice sustinute.
FMI a angajat acorduri succesive care ajungeau sa vizeze ajustari puternic si probleme structurale ramase nerezolvate din programele anterioare.
Expertii constata ca factiunile pro-reformiste din guvernele care s-au succedat au vazut in acordurile cu FMI cel mai bun instrument pentru atingerea obiectivelor lor de politica economica. Oricum, autoritatile au fost interesate sa incheie programe pentru cresterea credibilitatii politicilor promovate.
Anii 1990 au fost marcati de un progres lent in stabilizarea macroeconomica si in reforma structurala, arata xpertii Fondului.
Romania a inceput tranzitia catre o economie de piata in conditii dificile. Desi datoria externa fusese achitata in totalitate pana la sfarsitul anilor 1989, mostenirea comunista a reprezentat o piedica pentru dezvoltarea economica a tarii. Economia centralizata, cu planificari foarte riguroase, alocarea ineficienta a resurselor spre sectoare energofage si capacitatile de productie uzate moral sunt principalele elemente ale acestei mosteniri nefaste. Intreprinderile detinute de stat erau ineficiente, si se angajasera in activitati cvasi-fiscale masive. Avand in vedere aceste circumstante, tranzitia greoaie era inevitabila.
Aceste dezavantaje au fost amplificate de masurile slabe luate pentru stabilizarea macroeconomica si de reforma structurala lenta ce au fost aplicate inainte de Acordul Stand-By din 1997.
Dupa ce in primii ani de tranzitie efectul reducerii productiei a fost amplificat de explozia inflatiei, incepand cu 1994 performantele economice s-au imbunatatit, iar inflatia a intrat pe un trend descendent. Aceste cresteri economice s-au bazat insa, de cele mai multe ori, pe subventii masive acordate intreprinderilor de stat nerentabile, fapt ce a dus la cresterea deficitelor fiscale si la amplificare pierderilor cvasi-fiscale, care au agravat dezechilibrele de fond din economie. Situatia, care a continuat pana spre sfarsitul anului 1996, a alimentat criza sistemului bancar din 1997.
Dificultatile intampinate in reforma intreprinderilor de stat au dus la un progres lent si la o dezvoltare economica dezechilibrata.
Conflictele puternice de interese, in special intre sindicate si management si intre grupurile de interese din cadrul partidelor aflate la putere au avut un rol important in cresterea exagerata a salariilor si in intarzierea reformei marilor companii detinute de stat pana in 1997. Chiar si dupa acest moment, reforma a continuat intr-un ritm foarte lent.
Tolerarea pierderilor din activitati cvasi-fiscale au subminat constant politicile de stabilizare macroeconomica.
Supraevaluarea puternica a leului, care a atras dupa sine necesitatea unor corectii foarte puternice, tolerarea arieratelor, la inceput dintre companii si banci iar mai apoi catre stat si furnizorii de utilitati precum si imprumuturile acordate intreprinderilor de stat din industrie si agricultura au dus la diminuarea cererii interne si au subminat stabilitatea macroeconomica si, mai ales, au dus la inrautatirea starii sistemului financiar.
Conditiile economice nefavorabile au influentat puternic dezvoltarea sectorului privat.
Dezvoltarea mult mai greoaie a sistemului privat comparativ cu celelalte tari candidate la U.E. a fost cauzata tot de instabilitatea macroeconomica. Cele mai mari impacte le-au avut lipsa unei politici de impozitare coerente, aplicarea defectuaosa a dreptului de proprietate si, in general, guvernarea slaba. Acesti factori au dus si la atragerea de investitii straine mai mici comparativ cu celelalte state din regiune.
Neaplicarea unor reforme solide in domeniile cheie de catre guvernul nou ales in 1997 a determinat o inrautatire a starii economiei, care a alunecat din nou in instabilitate financiara.
In 1997 preturile si taxele vamale au fost liberalizate, ceea ce a dus la incetarea acordarii subventiilor cvasi-fiscale de catre Banca Centrala. Guvernul a incrcat de asemenea sa reduca cheltuielile fiscale. Cu toate acestea, in scurt timp guvernul a relaxat reglementarile fiscale si salariale, bazandu-se in schimb pe incetinirea deprecierii luelui pentru a controla inflatia. Deteriorarea situatiei contului curent si a increderii investitorilor straini, amplificate de criza din Rusia, au generat Bancii Nationale pierderi puternice de rezerve si au determinat, de asemenea, cresterea ingrijorarii legate de o posibila incapacitate de rambursare a obligatiunilor cumparate de investitori privati. Dret urmare a adancirii crizei valutare, PIB a scazut in termeni reali cu 12% intre 1997 si 1999, inflatia medie a fost de 72%, iar rezervele valutare ale bancii centrale au scazut cu peste un miliard de dolari.
Inflatia ridicata si fluctuanta din perioada 1997-2000 a reflectat politicile macroeconomice inconsistente si indecizia autoritatilor de pune capat pierderilor cvasifiscale, se arata in raportul Fondului.
Astfel, la inceputul lui 1997, BNR a incercat sa reduca inflatia folosind interventiile pe piata valutara pentru a incetini ritmul de depreciere a leului. Totusi, fara sustinerea unei politici fiscale adecvate, si, in 1998, a unui control al salariilor, aceasta incercare a esuat, dupa pierderi considerabile din rezerva valutara la sfarsitul lui 1998.
Evolutiile dezordonate ale cursului au subminat eforturile de dezinflatie in perioada 1999-2000, atat prin efectul de transmise ale deprecierii in preturile de consum, dar si din cauza accentuarii asteptarilor inflationiste in economie.
Noul acord, in board pe 7 iulie
Consiliul Directorilor Fondului Monetar International (FMI) va discuta la 7 iulie, acordul de tip precautionary stand-by cu Romania, a declarat ieri ministrul Finantelor Publice, Mihai Tanasescu. Anterior fusese avansata luna iunie ca orizont de timp pentru introducerea acordului pe ordinea de zi a boardului institutiei.
Guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, Mugur Isarescu, a apreciat ca Romania are nevoie de un acord de tip precautionary stand-by cu FMI, intrucat acesta confera tarii credibilitate in procesul de integrare in Uniunea Europeana.
Prin acest tip de acord, Romania are acces la fonduri in valoare de circa 362 milioane de dolari, insa suma respectiva va fi utilizata doar in cazuri de urgenta.
Principalele prevederi ale acordului se refera la reducerea deficitului de cont curent de la 5,8% din PIB la 5,5% din PIB in acest an, precum si la diminuarea ratei inflatiei la sfarsit de an de la 14,1% la 9%.
In urmatorii doi ani, rata inflatiei este prevazuta sa scada la 6% si, respectiv, 5%.
MInistrul Finantelor a precizat ca acordul cu FMI are o durata de doi ani, iar indeplinirea angajamentelor asumate va fi realizata prin corelarea politicilor economice ale Guvernului cu cele ale bancii centrale.
Acordul cu FMI, ale carui principale prevederi au fost convenite la sfarsitul lunii aprilie, mai include angajamente referitoare la continuarea procesului de privatizare si restructurare a sectorului de stat, mentinerea unei politici salariale prudente si reducerea deficitului bugetar de la 2,4% la 2,1% din PIB.
razvan.voican@zf.ro ; liviu.chiru@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
