Reprezentanţii ANAF au recalificat retroactic, în urma unor controale recente efectuate unor societăţi ce desfăşoară activităţi de transport rutier, sumele acordate şoferilor cu titlu de diurnă neimpozabilă drept venituri de natură salarială şi, prin urmare, au calculat impozit pe veniturile din salarii, contribuţii sociale şi accesorii la toate aceste sume, spun membrii UNTRR.
„Oricare din cele 28.000 de firme de transport marfă sau una dintre cele 4.000 de firme de transport persoane care plătesc diurne i se poate aplica această măsură retroactivă de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF). Pentru ultimii cinci ani s-ar taxa 10.000 de euro pe an pe vehicul de transport internaţional şi 9.000 de lei pe vehicul pentru transport naţional, adică la nivel de industrie circa 6 mld euro. Dar această sumă nu se va putea colecta niciodată pentru că nu a fost prevăzută în tarifele de transport şi nu există aceşti bani. Ce face ANAF reprezintă o schimbare a interpretării regulilor jocului în timpul jocului”, a spus Radu Dinescu, secretar general al Uniunii Naţionale a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR).
ANAF a decis astăzi suspendarea tuturor inspecţiilor fiscale la societăţile comerciale care desfăşoară activităţi de transporturi până la clarificarea aspectelor de natură fiscală privind modul de impozitare al diurnelor şoferilor, potrivit unui comunicat oficial al Agenţiei.
Din cauza specificului acestora, numărul de şoferi angajaţi de transportatori este foarte mare, fiind practic principala categorie de personal generatoare de venituri, şi, pe cale de consecinţă, diurnele plătite pentru deplasările externe sunt semnificative. Firmele nu vor putea face faţă unor astfel de obligaţii suplimentare, iar insolvenţele şi falimentele care cu certitudine vor urma, nu numai că vor distruge această ramură a economiei, ci vor duce la dispariţia a sute de mii de locuri de muncă doar în ramura transporturilor, dar cu repercusiuni serioase şi asupra industriilor adiacente – de la cea a leasingului, combustibililor sau service-uri auto.
„Momentan avem o confirmare a dialogului, dacă nu vom ajunge la un consens vom vedea la acel moment. Noi dorim o reglementare specială pentru transporturi rutiere, aşa cum a precizat şi ANAF în comunicat, aşa cum există şi pentru cei din aviaţia civilă, care au diurne de 60 de euro pe zi, în condiţiile în care lucrează pentru o companie de stat”, a spus Decebal Popescu, desemnat de transportatori pentru a purta discuţiile cu publicul şi cu ANAF. El conduce compania de transport prahoveană Cartrans, cu afaceri anuale de peste 15 mil. euro.
„Toate camioanele de transport aflate în flotele companiilor reprezintă în acest moment sume imense de bani ce pun presiune pe bănci şi pe firmele de leasing. În plus, nu există o companie de tranport din România care să nu vină la bugetul de stat cu 25% din cifra de afaceri, inclusiv prin achiziţiile de motorină, unde jumătate din preţ reprezintă accize şi taxe”, a spus Ion Lixandru, vicepreşedintele Asociaţiei Companiilor de Logistică (ARILOG).
Plata diurnei (indemnizaţiei de delegare) către şoferii din transportul internaţional de mărfuri, pentru deplasările pe care aceştia le desfăşoară, a reprezentat o constantă în ultimii 25 de ani în România şi niciodată aceste sume nu au fost reîncadrate din punct de vedere fiscal ori supuse impozitelor, aceste sume reprezentând cheltuieli pentru hrană şi neprevăzute, şi nu venituri.
Plata diurnei (indemnizaţiei de delegare) către şoferii din transportul internaţional de mărfuri, pentru deplasările pe care aceştia le desfăşoară, a reprezentat o constantă în ultimii 25 de ani în România şi niciodată aceste sume nu au fost reîncadrate din punct de vedere fiscal ori supuse impozitelor, aceste sume reprezentând cheltuieli pentru hrană şi neprevăzute, şi nu venituri.
Potrivit unui comunicat a transportatorilor, în contextul controalelor fiscale efectuate pe parcursul anului 2014 la agenţii de muncă temporară, organele de control au recalificat sumele acordate de aceştia cu titlu de diurnă drept venituri de natură salarială având în vedere specificul acelei situaţii, care nu are legătură cu situaţia transportatorilor şi şoferilor. Prin comunicatul nr. 908173 din data de 23 octombrie 2014, potrivit transportatorilor, ANAF a tranşat o distincţie netă între situaţia transportatorilor şi cea a agenţilor de muncă temporară: „în ceea ce priveşte statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România precizăm că activitatea acestuia face obiectul unor reglementări speciale, aprobate prin Legea nr. 223/2007. Reglementări speciale există şi în situaţia personalului navigant maritim, a personalului din domeniul transportului rutier şi feroviar internaţional etc., drepturile acordate acestor categorii de personal nefiind asimilate celor acordate de agenţii de muncă temporară.” Nu există niciun motiv legitim pentru care autoritatea fiscală să revină asupra acestei aprecieri corecte.
Instanţele judecătoreşti, prin hotărâri irevocabile, au stabilit la rândul lor că, din punctul de vedere al legislaţiei muncii, activitatea şoferilor are natura unei delegări şi au obligat angajatorii la plata sumelor cuvenite cu titlu de diurnă, recunoscând astfel acordarea acesteia şi pentru şoferi în aceleaşi condiţii ca pentru orice altă categorie de angajaţi. Reîncadrarea sumelor plătite cu titlu de diurnă ca venituri salariale, cu consecinţele fiscale corespunzătoare, contrazice actele normative şi punctele de vedere anterioare ale Guvernului României şi ANAF, nu ţine seama de practica instanţelor judecătoreşti dar, mai ales, încalcă principiile stabilităţii raporturilor juridice şi al încrederii legitime, principii dezvoltate în jurisprudenţa instanţelor europene.
Chiar Codul Fiscal în vigoare transpune aceste principii ale stabilităţii în art. 3 prin principiul certitudinii impozitării care presupune, printre altele, ca “termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le revine, precum şi să poată determina influenţa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale” şi principiul „eficienţei impunerii prin asigurarea stabilităţii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice şi juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către acestea a unor decizii investiţionale majore”.
Schimbarea practicii din ultimii 25 de ani prin niste simple controale ale ANAF cu consecinţa creşterii semnificative a poverii fiscale asupra unui număr de peste 30.000 de societăţi şi a unui număr de peste 350.000 de angajaţi dintr-un întreg sector de activitate determină falimentul, contrazicând flagrant principiile enumerate mai sus şi nu reprezintă un mod responsabil de a face administraţie publică.
