Băncile care intenţionează să-şi relocheze personalul din Londra după Brexit au în faţă o realitate sumbră: nu există suficiente spaţii de birouri de înaltă calitate (prime) în centrele financiare rivale, scrie Bloomberg.
În condiţiile în care ratele de neocupare pentru spaţii prime din districtele de business din Paris, Frankfurt şi Amsterdam se situează la cele mai scăzute niveluri dintr-un deceniu, există numai câteva clădiri de birouri neocupate adecvate în aceste oraşe capabile să găzduiască miile de angajaţi pe care băncile ar putea avea nevoie să-i relocheze, potrivit datelor brokerului Savills. În Dublin, nu există clădiri suficient de mari în prezent.
“Londra nu are niciun succesor evident”, spune Matthew Fitzgerald, de la Savills.
Deşi până acum băncile au aşteptat să vadă care este planul premierului britanic Theresa May, cei care se vor reloca primii ar putea avea un avantaj având în vedere stocul limitat de birouri. Executivii băncilor fac planuri pentru ce e mai rău şi ar vrea să-şI stabilească birourile în alte oraşe înainte de sfârşitul perioadei de negocieri de doi ani.
Problema este una deosebit de acută pentru firmele de pe Wall Street, care-şi au majoritatea angajaţilor din Europa în Londra. 87% din stafful din UE al băncilor americane de investiţii este localizat în Marea Britanie, potrivit think tankului New Financial.
Având în vedere deficitul de spaţii, băncile se gândesc să “disperseze” angajaţii în mai multe oraşe europene.
Săptămâna trecută, CEO-ul UBS Sergio Ermotti declara că banca elveţiană ar putea fi nevoită să relocheze până la 1.500 de angajaţi din Londra în alte oraşe din regiune.
Înainte de vot, CEO-ul JPMorgan Jamie Dimon a declarat că ar urma să relocheze până la 4.000 de angajaţi pe continent după Brexit. Morgan Stanley ar putea muta până la 1.000 de angajaţi, în timp ce Goldman Sachs şi Citigroup au indicat că ar urma să opereze relocări la rândul lor. Bănci cu sediul în Europa incluzând HSBC şi Deutsche Bank au declarat că ar putea reloca angajaţi sau activităţi în Franţa sau Germania.
În districtul La Defense din Paris, există opt clădiri de birouri cu spaţii pentru 2.000 de angajaţi sau mai mult, în timp ce în Frankfurt numărul scade la cinci.
Deşi nu există astfel de spaţii disponibile în Dublin, o clădire adecvată aflată în construcţie urmează a fi finalizată în doi ani.
Dacă o bancă ar dori să-şi mute toţI angajaţii şi sediul în afara Marii Britanii mâine, opţiunile s-ar diminua şi mai mult. Dintre centrele financiare importante ale Europei, numai Parisul şi Frankfurtul dispun de un complex de birouri suficient de mari pentru a găzdui 5.000 de oameni sau mai mulţi, potrivit Savills. Dublin, Madrid şi Amsterdam au fiecare câte o clădire în construcţie care ar putea adăposti atât de mulţi oameni, însă proiectele respective nu vor fi gata mai devreme de 18 luni.
Un chiriaş ar trebui să încheie un contrat pe 10 ani pentru a-şi asigura unul din aceste birouri. Dacă o bancă şi-ar comanda propria clădire, ar putea dura până la patru ani până când aceasta ar fi finalizată.
Nu e de mirare că alte ţări se luptă să atragă bancherii londonezi. În pofida crizei din 2008 şi a recesiunii ce a urmat, serviciile financiare rămân un sector vital al Marii Britanii, reprezentând peste 12% din economie şi furnizând 2,2 milioane de locuri de muncă. Băncile au plătit Trezoreriei britanice 66 miliarde de lire sterline (88 miliarde de dolari) sub formă de taxe în 2014, mai mult decât oricare alt sector.
