Pozitia dominanta pe care banca centrala continua sa o ocupe pe piata monetara a fost demonstrata inca o data in perioada septembrie-octombrie, cand BNR a redus drastic operatiunile de absorbtie a lichiditatilor: media zilnica a tranzactiilor interbancare s-a prabusit pur si simplu, de la un varf de 1,24 mld. lei in iulie (circa 345 milioane de euro) la 435 milioane de lei (120 milioane de euro) la nivelul lunii octombrie.
In conditiile in care buretele Bancii Nationale n-a mai actionat pe piata, volumul mare de lichiditati a atras rapid o prabusire pe masura a ratei medii a dobanzii la care s-au realizat tranzactiile: de la 1,8% in iunie la 4,3% in octombrie, dupa ce la inceput de an dobanda medie se situa undeva sus, la 14,9%.
De fapt, BNR a lasat o mai mare lichiditate pe piata monetara tocmai pentru a provoca o asemenea scadere a dobanzii, mizand pe faptul ca banii ar fi urmat sa fie resorbiti ulterior, pe masura stimularii creditului in lei.
Practic, banca centrala s-a vazut in situatia de a nu mai avea alta solutie pentru a-si apropia obiectivul de echilibrare a balantei intre finantarile in valuta si cele in moneda nationala.
Dilema avea in spate experienta anilor trecuti: cum sa cobori dobanzile la creditele in lei, daca din punctul de vedere al bancilor comerciale scaderea trebuie sa inceapa cu dobanzile la depozite.
Asa ca a fost aleasa varianta inundarii pietei cu lichiditati, pentru a presa bancile sa dea drumul creditarii in lei ca ultim debuseu.
Paradoxal, nici BNR nu anticipa o scadere atat de rapida a dobanzilor la creditele in lei, pe care multe banci s-au grabit sa o opereze inclusiv in conditiile in care nu puteau continua creditarea in valuta.
Si astfel deja in noiembrie la banca centrala a inceput sa se contureze ideea conform careia o revenire a dobanzilor la creditele in moneda nationala nici n-ar fi ceva foarte rau, avand in vedere ca altminteri ar fi mentinuta o presiune substantiala la nivelul cererii de consum.
In acelasi timp, din ce in ce mai multe banci s-au grabit sa se recapitalizeze pentru a putea relua creditarea in valuta. Aceasta ramane atractiva datorita asteptarilor privind aprecierea leului, insa lucurile s-ar mai putea schimba in contextul perspectivelor de crestere a dobanzilor atat la dolar, cat si la euro.
In cele din urma, adica la inceput de noiembrie, teama de inflatie a readus BNR pe piata cu doua operatiuni de sterilizare care i-au surprins pe jucatori.
Oricum, tactica bancii centrale a probat inca o data ca aceasta ramane principalul jucator pe piata, iar absenta sa provoaca o subtiere spectaculoasa a tranzactiilor interbancare. Din pacate, chiar daca este jucatorul dominant la nivel cantitativ, banca centrala nu poate face prea multe pentru a influenta miscarile de pe piata. Asa cum a fost nevoie de reducerea la maximum a operatiunilor de absorbtie a lichiditatilor pentru a provoca scaderea dobanzilor la creditele in lei, probabil ca si pentru revenirea dobanzilor la depozite va fi nevoie de mai mult decat doua operatiuni de sterilizare la dobanzi de pana la 7,5% pe an.
Pe ansamblu, primele zece luni ale lui 2005 arata deja o aplatizare a efortului de sterilizare al BNR, care a ajuns la echivalentul a 48,6% din PIB, dupa saltul inregistrat in 2003 - an care ramane in istoria recenta a bancii centrale ca unul cu cele mai mari costuri.
Volumul urias al sterilizarii din 2003 (37,8% din PIB) a fost inregistrat in contextul in care BNR provocase o scadere prea rapida a dobanzii, care apoi a trebuit inversata din cauza declinului vizibil al economisirii.
2005 a adus in schimb aplatizarea trendului de crestere a volumului sterilizarilor in conditiile in care si cumpararile nete de pe piata valutara si-au incetinit cresterea, insumand circa 3,8 miliarde de euro in 10 luni, fata de 3,25 miliarde de euro la nivelul lui 2004. razvan.voican@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
