Eu n-aş fi prea pesimist. Până la urmă vor găsi soluţiile chiar dacă o vor face în ultima clipă şi chiar dacă între timp se vor fi pierdut mulţi bani şi multe oportunităţi, iar economiile vor fi slăbit şi mai mult." El crede că Germania ştie că nu-şi poate permite să iasă din zona euro, ştie că nu poate să-şi dinamiteze singură piaţa exporturilor.
"Nu va fi o catastrofă. Ştiu că fac o analogie cumva forţată, dar cred că aşa cum bomba de la Hiroşima a prevenit poate un război nuclear distrugător şi falimentul Lehman Brothers a prevenit un colaps al sistemului financiar mondial. Nu înseamnă că nu vor mai fi bănci care vor dispărea, dar nu cred că vom mai asista la asemenea falimente care să provoace cutremure." Bancherul de 61 de ani, cu experienţă şi în vechiul sistem comunist, şi în perioada de tranziţie de după, şi în anii de creştere economică explozivă, admite că nu este sănătoasă nici perspectiva ca băncile să ştie că vor fi ajutate de guvernele speriate de efectele unor falimente, dar spune că este obligatoriu ca autorităţile de supraveghere a industriei bancare să-şi facă meseria.
"Este în natura sectorului privat să-şi asume riscuri, dar în aceeaşi măsură este sarcina guvernelor să salvgardeze interesul public. Este nevoie aşadar de încă doi piloni puternici în această ecuaţie - guvernele şi societatea civilă, pentru că până la urmă nu este decât o problemă de guvernanţă, de stabilire a regulilor şi de aplicare a acestora." Pascariu subliniază însă şi o condiţie obligatorie pentru viabilitatea practică a unui asemenea raţionament: guvernele şi autorităţile de reglementare şi supraveghere trebuie să atragă oameni cu un grad ridicat de profesionalism care să poată ţine pasul cu pieţele şi să fie credibili. Din păcate nu este întotdeauna cazul şi din ce în ce mai des se vorbeşte despre absenţa unor lideri puternici cum erau pe vremuri, care să adopte soluţii rapide şi convingătoare şi să poată ţine sub control situaţii-limită.
De mai bine de un an liderii europeni nu reuşesc să se pună de acord asupra unor măsuri decisive de rezolvare a crizei, pieţele îşi pun speranţe în fiecare reuniune la vârf şi de fiecare dată dezamăgirea provocată de lipsa progreselor le împinge din nou la vale.
"Până la urmă situaţia în care s-a ajuns ţine şi de balanţa dintre meritele şi slăbiciunile democraţiei. Departe de mine să pledez pentru sistemul chinezesc, dar se vede bine că progresele făcute de China şi avantajele pe care le-a câştigat ţin şi de acest proces decizional în care nu se dezbate atât de mult, se ia o hotărâre şi lucrurile se mişcă. Iar viteza de decizie contează cu atât mai mult în astfel de vremuri." Foştii lideri aveau mult mai multă putere, puteau chiar să comande în structurile politice pe care le conduceau, impuneau mai mult respect şi astfel aveau forţă de decizie.
"Astăzi lucrurile s-au complicat, există mai multe resorturi, există mai multă democraţie în cadrul partidelor, nu mai poţi dicta, iar adoptarea unei decizii durează." Pascariu nu ar spune că lumea financiară a căzut victimă propriei sofisticări, însă crede că lumea în general nu mai este simplă, atât din punctul de vedere al globalizării, al tehnologiei, dar şi al sofisticării pieţelor, şi când problemele lovesc din mai multe direcţii soluţiile se complică la extrem.
Asemenea altor observatori şi comentatori ai crizei care se prelungeşte de trei ani, el remarcă însă un aspect fundamental: "Occidentalilor le este foarte greu să accepte ideea că în ultimele decenii au trăit peste posibilităţile reale ale economiilor, au amânat continuu reformele structurale şi în schimb au acumulat datorii".
Rămâne de văzut cât de mult va dura conştientizarea acestei probleme-cheie, care va fi disponibilitatea de ajustare, cu ce costuri şi, nu în ultimul rând, dacă va exista forţa şi voinţa politică necesare gestionării unui proces de ajustare drastică a cheltuielilor publice.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
