Banca Nationala nu se poate plange ca masurile sale de politica de dobanda ajung sa-si produca efectele in piata mai lent decat in alte tari din Europa Centrala si de Est. Potrivit unui studiu realizat de experti ai Fondului Monetar International si aprobat de Departamentul European al institutiei, exista insa factori care pot incetini viteza de transmisie, incepand cu pozitia bancii centrale de debitor net in relatia cu bancile comerciale, acestea din urma fiind de multe ori prea puternice pe piata pentru a putea fi determinate sa reactioneze in conformitate cu obiectivele de politica monetara urmatite de BNR.
Cert este ca propagarea efectelor unor modificari de politica de dobanda ia timp, iar din acest motiv Banca Nationala a incercat din vara anului trecut o politica proactiva prin care sa anticipeze anumite derapaje de la tintele urmarite si sa le poata contracara intr-o perioada cat mai scurta, inainte de a se agrava.
Expertii FMI au pornit de la ipoteza des vehiculata in Romania potrivit careia transmisia masurilor de politica monetara la nivelul sistemului - asupra dobanzilor la credite si la depozite - este mai lenta si limitata comparativ cu situatia altor tari din regiune, ca o consecinta a caracteristicilor cadrului de politica monetara - incepand cu pozitia bancii centrale de debitor net fata de sistem.
Cert este ca Romania are de suferit din cauza subdezvoltarii pietelor financiare si a gradului scazut de monetizare.
Sistemul monetar romanesc are anumite caracteristici specifice, care au un potential negativ de slabire si mai mare a ratei dobanzii ca instrument de politica monetara, arata studiul realizat de echipa Fondului.
Astfel, incepand din 1997, economia a generat cresteri puternice si consistente ale unei lichiditati excesive structurale. In conditiile in care BNR si-a majorat rezervele substantial prin cumparari de valuta de pe piata, nu a avut cum sa controleze surplusul de lichiditati din piata decat acceptand depozite de la bancile comerciale. Asa s-a ajuns ca in loc sa se imprumute de la banca centrala, bancile comerciale sa aiba in mod constant depozite la BNR cu mult peste nivelul rezervelor minime obligatorii.
Ca urmare, politica ratei dobanzii bancii centrale de-abia reflecta un cost de oportunitate, in loc sa reflecte costurile marginale ale finantarii pentru bancile comerciale.
In conditiile in care indicii empirice sugereaza ca bancile comerciale reactioneaza diferit la cresterile de cost, se pune intrebarea daca starea de lichiditate excesiva a sistemului ar putea cauza comportamente atat de asimetrice la nivelul bancilor incat instrumentul ratei dobanzii sa fie mai putin eficient.
Cu toate acestea, analiza expertilor FMI ajunge la concluzia ca viteza si amplitudinea transmiterii masurilor de politica monetare sunt compatibile cu cele inregistrate in mai multe economii din Europa Cetrala si de Est.
Este insa necesar un studiu mai profund pentru estimarea contributiei diferitilor factori asupra eficientei politicii de dobanda.
Asa cum o dovedeste experienta recenta a celor doua majorari ale dobanzii de interventie a BNR, ratele dobanzii practicate pe piata nu reactioneaza imediat la modificarile dobanzii-"etalon".
Si chiar daca unele banci isi adapteaza elativ rapid ratele la credite pe termen scurt, asa cum a facut ING Bank, de exemplu, dobanzile pe termen mediu si lung reactioneaza mult mai lent sau chiar deloc, in conditiile in care acestea sunt ghidate in primul rand de asteptarile privind evolutia ratelor pe termen scurt. Mai mult, ratele medii ale dobanzii se adapteaza doar gradual, pe masura ce credite noi le inlocuiesc pe cele vechi.
Reactia poate fi cu atat mai lenta cu cat bancile comerciale au o forta mai mare pe piata, fie pentru ca nu exista alternative viabile la finantarile oferite de acestea, fie din cauza unei concurente limitate intre jucatori.
Pe 7 iunie si mai apoi pe 12 iulie, BNR a operat reduceri ale dobanzii de interventie, care a ajuns la 20% pe an. Desi este vorba de o scadere cumulata de 1,25 puncte, bancile comerciale inca nu reactioneaza la aceste semnale de relaxare a dobanzilor reale foarte ridicate practicate la creditele in lei avand in vedere tendinta aparent solida de scadere a inflatiei.
Singurele care s-au miscat in jos au fost ratele la credite al caror cost este legat de referinte precum ratele dobanzilor de pe piata monetara interbancara si care au inregistrat relativ prompt anumite scaderi.
In ceea ce priveste creditele noi insa, mai ales cele pe termen mediu si lung, ajustari vizibile ale dobanzilor ar putea avea loc de-abia in septembrie, dupa ce banca centrala va fi operat o a treia reducere a dobanzii de interventie.
Oricum, rezultatele modelarii matematice folosite de expertii FMI contrazic ipoteza unei transmisii lente a politicii de dobanda in Romania comparativ cu alte tari in tranzitie, atat la nivelul creditelor, cat si al depozitelor. Totusi, seriile de date disponibile pentru Romania nu permit determinari foarte relevante, rezultatele fiind sensibil diferite in functie de perioadele de timp luate in calcul.
Datele mai recente sugereaza insa ca piata bancara romaneasca evolueaza spre o piata mai "completa", pe masura ce concurenta devine mai puternica, iar puterea pe piata a anumitor banci tinde sa scadaa. Astfel, determinarile expertilor FMI indica o tendinta de crestere in timp a vitezei de transmitere a modificarilor operate la nivelul politicii de dobanda.
Specialistii Bancii Nationale vorbesc de o perioada de minimum 3-4 luni pentru ca o decizie de politica de dobanda sa inceapa sa-si produca efectele la nivelul pietei. Cert este ca incepand din toamna trecuta a fost nevoie de trei majorari succesive ale dobanzii de interventie, si mai apoi de adoptarea unor masuri de ordin administrativ pentru ca banca centrala sa-si vada indeplinit obiectivul de calmare a vitezei foarte mari de crestere a creditului neguvernamental.
Bancile comerciale au continuat sa aplice majorari ale ratelor de dobanda la creditele in lei chiar la cateva luni dupa ultima crestere operata de BNR, inclusiv la nivelul lunii mai, cand deja era in toi dezbaterea privind o anume necesitate a relaxarii dobanzilor.
O scadere rapida a ratelor practicate pe piata nici nu ar fi de dorit in conditiile in care cresterea creditului de-abia s-a calmat, atenuand presiunea potentiala asupra cererii de consum acoperita din import.
Mai mult, inevitabila reducere a ratelor si la depozite va readuce in prim plan riscul descurajarii economisirii in lei.
razvan.voican@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
