Bancile cu pondere importanta in sectorul bancar vor inregistra anul acesta o performanta cel putin la fel de buna ca in 2006, insa este foarte probabil ca trei institutii de credit care cumuleaza 2% din activele totale ale sistemului bancar sa inregistreze o scadere a ratingului acordat de BNR de la 2 la 3, conform unui studiu realizat de Bogdan Moinescu, expert in BNR.
Studiul identifica o serie de factori considerati determinanti pentru fenomenul de deteriorare a ratingului bancilor.
BNR urmareste soliditatea financiara a bancilor de pe piata si gradul de contagiune potentiala dupa un sistem de rating cu sase componente - CAAMPL: C - adecvarea capitalului, A - calitatea activelor, A - calitatea actionariatului, M - calitatea managementului, P - profitabilitatea, L - lichiditatea.
Banca centrala evalueaza periodic fiecare dintre cele sase componente folosind note de la 1 la 5, cu 1 fiind notat nivelul cel mai performant, iar cu 5 nivelul cel mai slab, care semnalizeaza un risc maxim.
BNR nu face publice ratingurile acordate fiecarei banci, asa cum fac agentiile de evaluare financiara independente, insa din cand in cand prezinta numarul bancilor care se incadreaza in fiecare treapta de rating.
O banca de marime medie si/sau cateva banci mici detinand 4,1% din activele sistemului bancar au fost penalizate si anul trecut de Banca Nationala prin retrogradarea din grupa de rating 2 in grupa de rating 3 din cauza cresterii vulnerabilitatii la posibile socuri precum fluctuatiile mari de dobanda sau de curs de schimb.
Studiul lui Moinescu publicat pe site-ul BNR propune un sistem de avertizare timpurie privind riscul de deteriorare a performantelor bancilor comerciale, fara a apela la inspectii la sediile institutiilor de credit, si care ar putea completa cadrul de analiza microprudentiala folosit in prezent de banca centrala. Este vorba de un sistem care sa permita o estimare mai exacta a probabilitatii de faliment sau de deteriorare a ratingului unei banci. Pe baza unor asemenea avertismente, BNR poate declansa actiuni de inspectie la sediul bancilor in cauza.
Incepand din 2003, niciuna dintre numeroasele banci de pe piata nu au mai indeplinit cerintele de eficienta si forta financiara impuse de ratingul maxim - rating 1.
In urma aplicarii sistemului de previziune a evenimentelor de deteriorare a ratingului CAAMPL pentru sfarsitul acestui an, Moinescu ajunge la concluzia ca 18 banci prezinta risc scazut de deteriorare, 5 - risc mediu de deterioare si 8 - risc ridicat de deteriorare.
Totusi, rezultatele finale sunt corectate dupa ce sunt luate in calcul informatii calitative, precum si date privind performanta istorica a fiecarei banci: semnalul de risc mediu de deteriorare a ratingului celor cinci banci este considerat "mai degraba o alarma falsa", chiar daca probabilitatea empirica de deteriorare a ratingului bancilor respective este peste medie.
De asemenea, studiul ajunge la concluzia ca nu exista banci cu rating 3 la sfarsitul lui 2006 pentru care sa existe indicii privind o deteriorare a performantei in 2007.
Autorul studiului considera ca pe masura ce marile agentii de rating vor evalua mai multe banci din Romania, sistemul de previziune a evenimentelor de deteriorare a ratingului CAAMPL va putea fi rafinat. Numai ca in conditiile in care marea majoritate a bancilor locale sunt filiale sau sucursale ale unor mari banci internationale, interesul pentru obtinerea unui rating individual de la marile agentii este limitat la nivelul catorva banci care apeleaza la finantari de pe piata externa in nume propriu si nu prin intermediul bancilor-mama.
Conform ultimelor date prezentate de BNR privind ratingurile pe 2006, este posibil ca una sau doua banci de talie mica sa fi fost retrogradata in grupa de rating 4, care indica o profitabilitate foarte scazuta. Ponderea activelor bilantiere ale bancilor de rating 4 a crescut de la 0,4% in decembrie 2005, la 0,5% in septembrie 2006 si apoi la 0,6% in decembrie 2006.
In oglinda, a continuat sa creasca ponderea activelor detinute de bancile clasate in grupa de rating 3. Acestea au ajuns sa reprezinte 25,3% din activele totale ale sistemului bancar in decembrie 2006, fata de 21,4% in 2005. Bancile de rating 3 au o expunere mare la risc, respectiv o calitate mai slaba a activelor.
Retrogradarile operate de BNR in 2006 pot indica o crestere a expunerii bancilor la posibile inrautatiri ale calitatii portofoliilor de credite, mai ales la bancile de talie mai mica.
De asemenea, depunctarile au avut loc in conditiile unei tendinte de scadere a indicatorilor de profitabilitate la nivelul intregului sector bancar: rentabilitatea activelor a scazut in 2006 cu 0,3 puncte procentuale, ajungand la o medie de 1,3%, in timp ce rentablitatea capitalului s-a subtiat cu nu mai putin de doua puncte procentuale, coborand la 10,7%. Unele banci mari au reusit sa mentina o tendinta de crestere solida a profiturilor, in timp ce alte banci de talie medie au inregistrat stagnari fata de 2005, iar banci mici au avut chiar pierderi.
Potrivit grilei de calificative a BNR, diferenta dintre ratingul 1 si ratingul 2 este mica.
Bancile de rating 1 trebuie sa inregistreze o pondere a creditelor totale in totalul activului de sub 50%, iar creantele restante si indoielnice raportate la total active sa nu treaca de 2%. De asemenea, raportul dintre capitalul propriu si capitalul social trebuie sa depaseasca nivelul de 150%, rentabilitatea activelor (ROA) sa treaca de 5%, iar rata rentabilitatii activitatii de baza sa fie de peste 150%.
Ratingurile mai slabe acordate unor banci sunt justificate fie de calitatea slaba a managementului, fie de profitabilitatea scazuta sau de calitatea actionarilor - in acest din urma caz problemele fiind din ce in ce mai mici o data ce bancile straine preiau controlul marii majoritati a jucatorilor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
