La zece ani de la căderea Lehman Brothers, care a marcat debutul crizei financiare globale, şi într-o vreme în care mulţi economişti anticipează o nouă criză, o întrebare este obligatoriu de pus: este România mai bine echipată astăzi decât în urmă cu zece ani pentru a înfrunta o eventuală furtună?
Suntem mai protejaţi împotriva riscurilor de contagiune? Am introdus mecanisme de prevenţie mai puternice?
Într-o prezentare în care analizează evoluţia economiei României în ultimii zece ani, Liviu Voinea, viceguvernator al BNR, răspunde la aceste întrebări şi conchide: „România este acum mai dezvoltată şi mai bine pregătită pentru a face faţă şocurilor externe decât în urmă cu zece ani; dar riscurile care decurg din politicile interne rămân“.
România, arată Voinea, s-a confruntat cu o recesiune economică severă, începută în ultimul trimestru al lui 2008, recesiune care a continuat până în 2011.
Căderea economiei a fost atât de severă în primul rând din cauza vulnerabilităţilor interne.
Cu un an înaintea crizei, deficitul contului curent depăşea 13% din PIB, iar deficitul structural a fost de aproape 9% din PIB. Creşterea economică se baza pe consumul de bunuri din import şi pe boomul creditelor în valută, fapt determinat de politica fiscală slabă.
Aveam, prin urmare, explică economistul, tot ce ne trebuia pentru o cădere spectaculoasă, care a şi fost provocată de criza globală.
„De atunci, România a fost martoră la un deceniu de transformări majore. În cadrul a trei programe succesive FMI/UE, am făcut o cale lungă în reformarea economiei pentru a o face mai rezistentă la noi şocuri externe. România este acum mai dezvoltată şi mai bine pregătită pentru a face faţă şocurilor externe decât în urmă cu zece ani. Dar riscurile care decurg din politicile interne rămân”, arată Voinea.
Deşi vorbim mereu că salariile cresc pentru productivitate, Voinea a arătat, că, de fapt, salariile au crescut mai puţin decât productivitatea, ceea ce a făcut ca costul cu forţa de muncă să scadă. Faţă de 2008, în 2017 salariul real net a fost mai mare cu 42,7%, în vreme ce numărul de angajaţi este şi el, în 2017, mai mare cu 2,4% faţă de 2008.
Comparativ cu media UE, productivitatea muncii a crescut mai repede decât indemnizaţia angajaţilor, pe întreaga perioadă.
Prin urmare, costul unitar al forţei de muncă, comparativ cu media UE, a scăzut cu 7,7 puncte procentuale (vezi graficul). Această situaţie explică dinamica pozitivă a exporturilor, a arătat Voinea.