Banca spaniola Santander a starnit critici aprinse atunci cand s-a mutat din centrul Madridului in campusurile de la periferia capitalei madrilene, bonusurile si beneficiile acordate angajatilor covingandu-i pe acestia sa sprijine schimbarea.
Dis-de-dimineata, bancheri cu ochi somnorosi si miscandu-se alene se urca in autocarul companiei pentru a ajunge la Santander City, cel mai mare campus corporatist din Europa. Linistiti si cu mp3-urile fixate in urechi, ei frunzaresc ziarele in calatoria de 45 de minute pana la perifieria Madridului.
Aproape 6.500 de persoane lucreaza in Santander City, scrie Financial Times. Inainte de a se muta aici, in 2004, acestia lucrau in 23 de amplasamente diferite imprastiate in Madrid. Fostul sediu central, Plaza Canaleyas, era o constructie amenajata in stilul Belle Epoque unde timpul parca inghetase, cu portari care asteptau intrarea personalului si picturile clasicilor atarnate in sala de consiliu.
Canalejas era plin de traditii, pastrand o legatura apropiata cu familiile aristocrate care conduceau bancile spaniole.
Dar coordonarea angajatilor intre numeroasele centre ale companiei era un adevarat cosmar, fara a mai pune la socoteala ca personalul ramanea adesea blocat in trafic incercand sa ajunga de la o cladire la alta. Desi adevarate capodopere arhitecturale, cladirile nu erau indeajuns de functionale pentru secolul al XXI-lea.
Emilio Botin, presedintele bancii Santander, a luat decizia ca celei mai mari banci spaniole ii trebuie birouri noi si moderne pentru a proiecta cat mai fidel ambitiile de dezvoltare ale bancii. Rezultatul a fost Santander City, un campus de 150 de hectare care este aproximativ de patru ori mai mare decat Vaticanul.
Experienta bancii in relocarea angajatilor pune in lumina problema care poate aparea atunci cand mutrarea sediului central dizolva obiceiurile de la locul de munca indelung formate si in ce masura directorii sunt capabili sa o compenseze.
Ideea de schimbare radicala a vechiului sediu cu unul complet nou i-a venit lui Botin in timpul unei vizite la campusul imens al bancii Wachovia Bank, construit in afara orasului Charlotte din Carolina de Nord. Au urmat alte vizite precum cele de la complexul companiei Airways de langa Heatrow, la HSBC din Canary Warf Londra.
Santander City are dimensiuni impresionabile. Dispune de noua cladiri de birouri, un centru de pregatire si hotel, o sala de gimnastica, un bazin de inot, terenuri de tenis, sapte restaurante, magazine si cea mai mare gradinita din astfel de campusuri din Europa, cu 400 de locuri pentru copii (care sunt deja ocupate). Cand banca spaniola facuse o oferta de achizitie pentru Abbey National, creditorul ipotecar din Marea Britanie, directorii executivi ai companiei britanice au fost invitati la Madrid.
"Au ramas impresionati de Santader City. Au inteles atunci ca nu glumim atunci cand vine vorba de extindere globala", spune Juan Manuel Cendoya, directorul de relatii publice la Santander.
Existau insa si obiective mai precise. Dupa o perioada de traumatice fuziuni interne si extinderi rapide la nivel international, cei de la Santander au vrut sa foloseasca noul campus pentru crearea unei identitati corporatiste unitare in randul celor 129.000 de anagajati din Spania, Portugalia, America Latina si Marea Britanie.
Anul acesta grupul bancar are la dispozitie un buget de publicitate de 40 de milioane de euro pentru reconsolidarea marcii, lansand o campanie de comunicare de anvergura. Noul sediu a fost vazut si ca o modalitate de introducere a practicilor de munca flexibila si sa reduca efectul ierarhizarii care domina in bancile spaniole.
"Ne-am asumat un risc important. Dorim sa devenim o banca globala, care are conducere si comunicatii moderne, o implicare serioasa in pregatirea personalului, o mai buna coordonare si o structura de personal din ce in ce mai plata. Pe scurt, eram pe cale de a rasturna organizatia cu susul in jos si nu am stiut cum va reactiona personalul", spune Cendoya.
Reprezentantii bancii au anticipat rezistenta la schimbare, astfel ca in 2003, cu un an inaintea marii mutari, a inceput consultarea personalului pentru sugestii care vor duce la diminuarea impactului migratiei. Personalul tanar dorea doua lucruri: mancare gratis si facilitati de transport, iar banca le-a acordat pe amandoua. Restaurantele din interiorul Santander City sunt gratuite, iar anagajatii beneficiaza de bonuri de benzina daca folosesc masina personala pentru a ajunge la serviciu.
Rezistenta culturala a fost insa mai greu de invins. Dupa mai bine de trei ani de la mutare, directorii din pozitiile de mijloc inca mai sunt nemultumiti ca si-au pierdut secretarele si ca trebuie sa lucreze in birouri deschise.
In majoritatea companiilor din Spania, directorii isi masoara influenta in functie de cat de mari sunt birourile in care lucreaza, si dupa numarul secretarelor care lucreaza pentru ei, rareori directorii ridicand receptorul pentru a raspunde la telefon. La Santander, acum ei sunt nevoiti sa isi scrie singuri agenda si sa raspunda la telefon. Pentru a le mangaia orgoliul lovit, banca a creat sali de masa speciale pentru directori.
Angajatii au spus ca sunt ingrijorati de faptul ca lucreaza la o banca amplasata atat de departe de oras, la peste 20 de km de Madrid. "Oamenilor le-a fost frica de izolare", spune Jose Luis Gomez, directorul departamentului de resurse umane.
Ingrijorarea fost justificata, tinand cont de faptul ca spaniolii au un spirit gregar pronuntat. Orele indelungate de munca sunt punctate de pauze frecvente: cafeaua de la ora 11.00 servita stand in picioare la bar, o pauza de pranz de doua ore la 14.30 si alte pauze de cafea dupa-amiaza. Spre deosebire de britanici, spaniolii nu vor manca niciodata un sandvis pe masa de birou.
Pentru a compensa timpul pe care angajatii care locuiesc in zone centrale il pierd pentru a ajunge la munca, Santander a pus la dispozitie ore de munca mai scurte si flexibile. Pauza de masa a fost redusa de la doua ore la una, in timp ce birourile se inchid la Santander la ora 18.00.
"Acest lucru nu inseamna ca toata lumea pleaca la ora 18.00", spune Gomez Alciturri, care este de parere ca sindromul spaniol de a sta peste program pana pleaca seful ar trebui eradicat. Studiile arata ca spaniolii sunt printre cei mai putin productivi angajati din Uniunea Europeana.
Santander mizeaza in prezent pe ore flexibile de munca si pe un echilibru intre viata personala si cea profesionala a personalului sau. Cu toate aceste, directorii executivi si tehnicienii se plang de programul mult prea lung de munca.
Un proaspat absolvent de inginerie spune, evitand sa isi dea numele, ca personalul de la trezorerie termina ziua de munca in jurul orelor 21.00-22.00.
"Acelasi lucru se intampla si in restul companiilor, numai ca la Santander se plateste mai bine. Ceea ce imi lipseste cu adevarat este ca nu pot sa ma furisez pentru o plimbare prin Madrid", spune el.
Santander a oferit de asemenea credite ipotecare pentru relocarea angajatilor mai aproape de sediul central, si aproape 500 de angajati au raspuns pozitiv ofertei. Unul dintre acestia, Elena Amparan, o secretara in varsta de 31 de ani care lucreaza la Santander de zece ani, se bucura de imbuntatirea activitatii pe care o desfasoara.
"Inainte de a ne muta la Santander City, pierdeam trei ore facand naveta si rareori ajungeam acasa mai devreme de ora 21.00. Eram tot timpul obosita", spune ea. Acum, Elena isi lasa fiica de doar opt luni la cresa din Santander si vine sa o ia la 17.00.
Dupa mai bine de trei ani, studiile interne arata ca angajatii sunt multumiti de mutarea in Santander City si ca s-au adaptat repede la schimbare. Acum alte companii preiau modelul introdus in Spania de Santander. Compania Telefonica isi muta cei 12.000 de angajati intr-o noua locatie in afara Madridului care este atat de izolata ca nici macar nu are un nume.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
