Economistii apreciaza mai mult "Deal or No Deal" decat "Vrei sa fii miliardar?" sau "Risti si castigi!" pentru ca nu necesita competente de strateg.
Emisiunile in care castigi sau pierzi in functie de riscul pe care ti-l asumi au devenit o adevarata moda. Unul dintre cele mai in voga jocuri TV - "Deal or No Deal" - a aparut in Olanda si acum se difuzeaza in 38 de tari, printre care si Romania. Acest joc atrage persoane din toate categoriile, intrucat nu presupune competente. Singura conditie este riscul, scrie Wall Street Journal Europe.
Economistii folosesc deciziile concurentilor in diferite faze ale jocului pentru a-si explica gradul de risc pe care sunt capabili sa si-l asume si care sunt variabilele care determina o atitudine pozitiva sau negativa fata de risc.
Un exemplu in acest sens a fost Darly Johnson, actor de 27 de ani si web designer liber profesionist, "adica fara un job anume", dupa cum el insusi declara. Acesta si-a incercat norocul la show-ul TV "Deal or No Deal". Dupa cateva runde mai putin promitatoare care il faceau sa renunte la ideea de a fi milionar, Howie Mandel, gazda emisiunii, i-a oferit 37.000 de dolari pentru a renunta la joc. Johnson, gandindu-se la caseta de 200.000 de dolari care inca se ascundea, a refuzat oferta. Mai tarziu, cand mai avea doar o sansa din trei sa castige, a refuzat o oferta de 67.000 de dolari. Audienta a inceput sa huiduie, iar Mandel i-a zis: "Esti foarte lacom".
Un profesor de economie la Universitatea Erasmus din Rotterdam, Thierry Post, a declarat ca Johnson este un subiect inestimabil pentru cercetarile economice: "Apetitul sau pentru risc este anormal". Conform unui calcul facut a rezultat ca aversiunea lui Johnson fata de risc este de 0,006, ceea ce presupune aproape o indiferenta fata de riscuri. Post face parte dintr-un grup destul de restrans de economisti care studiaza comportamentul jucatorului in cadrul show-rilor TV.
In 2002, doi economisti au studiat modul in care actioneaza jucatorul, luand ca referinta "The price is right" (Pretul corect), unde concurentii trebuie sa ghiceasca pretul produsului. Ei au observat ca, de obicei, jucatorul deviaza de la constanta numita "echilibrul Nash" si are o atitudine conservatoare determinata de frica de a nu fi elimianti.
De asemenea au fost facute studii si pe "Vrei sa fii miliardar?" sau "Jeopardy!". Insa, "Deal or No Deal" are ceva specific. Jocul nu presupune ca jucatorii sa aiba anumite competente, ceea ce reduce variabilele atunci cand comparam atitudinea jucatorilor. "Acesti oameni iau decizii reale in situatii limita si rareori putem sa observam asemenea lucruri", a declarat Richard Thaler, economist behaviorist de la Chicago Graduate School of Business.
Post doreste sa explice cu ajutorul acestui show de ce oamenii iau decizii irationale. El si colegii sai au inregistrat nenumarate episoade, a discutat cu fani infocati din toata lumea si chiar au angajat studenti vorbitori de turca pentru a le traduce show-ul similar din Turcia.
Modul in care riscurile influenteaza comportamentul financiar influenteaza decizii precum: ce si cat se investeste intr-un portofoliu de investitie sau cat ar trebui sa cheltuiasca guvernul cu protectia sociala. Insa aceste cercetari sunt inca "greu de justificat la Fundatia Nationala de Stiinta", a declarat Ian Walker, profesor la Universitatea Warwick din Anglia care a facut cercetari pe "Vrei sa fii miliardar?".
Pe scurt, jocul "Deal or No Deal" se desfasoara astfel: 26 de persoane au fiecare cate o valiza care contine o suma de bani de la un cent la un milion de dolari. Suma totala ajunge in Olanda la 5 sau 6 milioane de euro. Jucatorul isi alege o caseta apoi incepe sa le deschida pe celelalte apropiindu-se prin eliminare de suma pe care ar putea sa o aiba el in valiza. De asemenea, el are posibilitatea de a schimba caseta lui cu ultima ramasa. Suspansul creste atunci cand sumele mici sunt eliminate si raman casetele cele mai pretioase. La anumite intervale de timp jucatorului i se ofera de catre un bancher o anumita suma pentru a iesi din joc.
Post este interesat de modul in care jucatorii raspund la aceste oferte ale bancherului in functie de sumele care au ramas in joc. De exemplu, Post urmareste ce face un jucator daca mai are doua casete de un milion de dolari, respectiv 10 dolari si se ofera 450.000 de dolari.
Teoria probabilitatii spune ca, intrucat sansele sunt de 50%, valoarea asteptata este de 500.000 de dolari. Economia clasica afirma ca oamenii cu un venit mic vor lua suma.
Pe de alta parte, economia behaviorista spune ca acest lucru nu este intotdeauna adevarat.
Nu este nici o strategie. Nu este nici ceva lipsit de importanta. Pur si simplu deciziile se bazeaza doar pe dolari si jucatorii trebuie doar sa aleaga sa mearga mai departe sau sa renunte, sa isi asume riscul sau nu. Post a afirmat; "Esti un cretin daca nu intelegi ca acest joc este un vis devenit realitate pentru economia behaviorista".
In urma studierii a 53 de episoade din Olanda si Australia, a descoperit ca unii indivizi actioneaza dupa metoda clasica, preferand o suma sigura, chiar daca au sanse mari de castig.
Insa unii isi asuma riscul pana la capat. Acestia din urma, dupa cum a observat Post, isi asuma riscuri mai mari in cazul in care au avut mai putin noroc la inceputul jocului si au deschis, de exemplu, caseta cea mai mare.
Acesta a fost intr-o anumita masura si cazul lui Johnson, pentru care primele runde nu au fost tocmai promitatoare. Acest lucru poate fi explicat prin teoria perspectivei, care a luat premiul Nobel in 2002 prin unul dintre creatorii sai. Aceasta teorie afirma ca oamenii isi evalueaza perspectivele de castiguri sau pierderi in functie de anumite referinte psihologice care se pot schimba de-a lungul timpului in functie de experientele anterioare.
Zur Shapira, psiholog la Universitatea Stern School of Businees din New York, a studiat rundele de calificare ale campionatului mondial "Jeopardy!". Impreuna cu Elizabeth Boyle, a calculat cea mai buna varianta pentru situatia finala, cand indivizii pot paria totul, o parte sau nimic pe ultima intrebare. In 1994 concurentul Tom Nichols acumulase 8.200 de dolari si era pe primul loc. Conform teoriei lui Shapira, el nu trebuia sa isi asume nici un risc. Cu toate acestea, a pariat pe 6.300 de dolari si a pierdut. Acum regreta acest lucru. "Imi este foarte greu sa ma gandesc la asta. Am incercat sa-mi sterg acest lucru din memorie", a declarat Nichols.
Mandel, moderatorul variantei americane a jocului "Deal or No Deal", a declarat ca cel mai surprinzator moment a fost atunci cand Karen Van, o "bunica sexy", a refuzat 138.000 de dolari si s-a ales cu 25.000 de dolari. Aceasta a declarat ca pana si sotul ei, care era in sala, a luat-o peste picior.
Johnson, care a refuzat opt oferte, a avut de ales in cele din urma intre o caseta de 200.000 de dolari si una de 50 de dolari, in timp ce bancherul i-a oferit 99.000 de dolari. "Nu sunt prost!", a excalamat el si a continuat jocul. El a recunoscut intr-un interviu ca intr-adevar a riscat in primele runde, dar nu avea de gand sa mearga pana la capat.
Se pare ca, din aceste jocuri, cel mai mult au de castigat economistii, care studiaza comportamentul jucatorului. Cea mai mare parte a concurentilor pleaca deseori cu regrete.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
