Puţine dintre relaţiile diplomatice ale României de dinainteacăderii comunismului au fost atât de controversate precum celestabilite între Bucureşti şi Tripoli. Vreme de aproape treidecenii, Nicolae Ceauşescu a adoptat o strategie de politicăexternă bazată pe relaţii economice, pentru a câştiga ţările arabeca pieţe de desfacere ale României industrializate.
Relaţiile comerciale dintre România şi ţările arabe s-auîmpletit cu controverse politice, de-a lungul timpului ţara noastrădezvoltând relaţii complexe cu ţările arabe. De exemplu, după cefostul consilier personal al lui Nicolae Ceauşescu şi şef adjunctal Departamentului de Informaţii Externe, generalul Ion MihaiPacepa, a fugit în Statele Unite cerând azil politic, doi lideriimportanţi ai lumii arabe, Muammar Gadhafi şi Yasser Arafat, au pusfiecare câte un milion de euro pe capul fostului agent al direcţieide spionaj. Dar nu numai prietenia celor doi lideri cu NicolaeCeauşescu i-a împins la acest gest, ci şi faptul că Pacepa cunoştea"afacerile murdare" ale acestora, serviciile de spionaj aleRomâniei, Libiei şi cele palestiniene colaborând îndeaproape timpde mulţi ani.
În ecuaţia intereselor României în Orientul Mijlociu, un locimportant a fost ocupat de relaţia dintre Nicolae Ceauşescu şiliderul libian Muammar Gadhafi. Se spune despre legătura dintreCeauşescu şi colonelul libian că ar fi fost într-atât de apropiată,încât Gadhafi ar fi ordonat asasinarea în România a fratelui său,în cadrul unei partide de vânătoare, întrucât acesta înainta din ceîn ce mai vehement pretenţii pentru conducerea Libiei.
Reprezentanţa diplomatică a României în Libia a fost ridicată larang de ambasadă în anul 1974, la nouă ani după ce NicolaeCeauşescu a preluat puterea. Fostul dictator român a vizitat Libiaîn 1974, 1979 şi 1985, iar Muammar Gadhafi i le-a întors în 1981 şi1983. Întâlnirile dintre cei doi au contribuit la transformareaLibiei în piaţă de desfacere pentru România, fapt care areprezentat cheia diplomaţiei româneşti în viziunea lui NicolaeCeauşescu.
"Câmpurile petrolifere din Libia şi din întreg Orientul Mijlociuau reprezentat un vârf de lance pentru România", este de părereprofesorul de economie Daniel Dăianu. În anul 1980, România aîncheiat un acord de concesiune pentru 20 de ani cu Libia, princare compania de stat Petrom R.A. (devenită ulterior Rompetrol)avea drept de exploatare asupra zăcământului de petrol Murzuk.Dreptul de exploatare asupra acestui zăcământ, ale cărui rezerve depetrol erau estimate la o valoare de 100-150 mld. dolari lapreţurile petrolului din 2006, a fost pierdut în anul 1992 deRomânia în favoarea companiei spaniole Repsol.
La baza influenţei politice în zonă au stat relaţiile economicestrânse dintre România şi ţările arabe, între care un loc importantl-au ocupat Libia, Iran, Irak, şi Iordania. La fel ca toate ţărileblocului comunist, România a căutat prin raporturile comerciale săîşi creeze legături solide cu statele bogate în petrol, strategieadoptată chiar şi de statele occidentale: "La fel ca Franţa cuţările magrebiene (Maroc, Algeria, Tunisia n. red.) şi MareaBritanie cu Arabia Saudită, ţările comuniste au oferit oalternativă economică ţărilor arabe", spune Daniel Dăianu.
Perioada de frenezie în care România trimitea medici în Libia,exporta armament, construia centrale, furniza ingineri pentru amplelucrări de infrastructură şi exporta know-how-ul s-a încheiat bruscdupă 1989. De ce?
"Ochii care nu se văd se uită. Pentru menţinerea relaţiilor culumea arabă, este nevoie de strângeri de mână", este de părereDăianu care spune că în evoluţia relaţiilor cu lumea arabă dupăcăderea comunismului pot fi identificate două etape. Mai întâi,căderea URSS şi tranziţia spre regimuri democratice în fostele ţăricomuniste au determinat un nou obiectiv strategic: orientarea cătreOccident. "Pentru România, intrarea în NATO şi aderarea la UniuneaEuropeană au reprezentat cea mai proeminentă sarcină politică.Restul lumii nu a mai contat." În al doilea rând, neglijarearelaţiilor economice în primul deceniu de după 1989 şi-au spuscuvântul în următorul deceniu: "Într-o lume economică globalizantăchiar supusă unor curente fragmentare, cum se întâmplă în prezent,nedeţinerea unei logistici potrivite constând în finanţări adecvateale întreprinderilor prezente în acele ţări duce la suportarea unorcosturi importante pe planul diplomaţiei", a mai spus Dăianu.
Radiografia situaţiei din Libia
"Sunt în Tripoli, nu în Venezuela", a declarat la televiziuneade stat Muammar Gadhafi în prima ieşire publică de la izbucnireaprotestelor.
Liniile de telefonie au fost tăiate luni la prânz, în timp ceinternetul a fost suspendat încă de sâmbătă.
În capitala Tripoli, clădirile guvernamentale şi secţiile depoliţie au fost incendiate de protestatari, în timp ce unele dintrecele mai puternice triburi din ţară au trecut de partea opozanţilorregimului.
Câţiva reprezentanţi ai Libiei în străinătate s-au depărtat deregimul Gadhafi, criticând răspunsul acestuia prin violenţă faţă demanifestaţii.
Doi piloţi militari au defectat cerând azil politic în Malta. Eiau declarat că au primit ordine să tragă asupra manifestanţilor dinoraşul Benghazi.
Companiile străine, în mare parte petroliere, încearcă să îşiscoată cât mai repede angajaţii din Libia.
Dacă oraşul Benghazi, al doilea ca mărime din ţară, a căzut înmâinile protestatarilor, Gadhafi încearcă să menţină controlulasupra capitalei cu ajutorul mercenarilor.
Bursele mondiale au scăzut, iar preţul petrolului a continuat săcrească după escaladarea violenţelor din Libia. Ţara este al 18-leamare exportator de petrol al lumii.
Căderea regimului Gadhafi ar putea trimite în Europa peste unmilion de refugiaţi din această ţară, a cărei populaţie se ridicăla 6 mil. de locuitori, conform Bruxellesului.
Firmele cu muncitori în Libia stau înalertă
În condiţiile protestelor sociale şi violenţelor din Libia,companiile româneşti cu operaţiuni în această ţară, mareamajoritate grupuri petroliere sau de construcţii, monitorizeazăsituaţia şi ar putea lua măsuri pentru repatrierea angajaţilor. Unadintre companiile româneşti care au muncitori în Libia estePetroconsult din Ploieşti, specializată în servicii de proiectare,inginerie şi consultanţă pentru industria petrolieră. "Avemmuncitori în Libia, dar nu sunt probleme şi chiar dacă ar fi, lerezolvăm din ţară", au precizat reprezentanţii Petroconsult lasolicitarea ZF, însă nu au vrut să divulge numărul de angajaţiromâni pe care îl au în această ţară, dar nici cum anume vorproceda în cazul repatrierii acestora. Petroconsult a avut în 2009o cifră de afaceri de 8,9 mil. euro şi 175 de angajaţi, potrivitMinisterului Finanţelor. De asemenea, Rompetrol, al doilea marejucător de pe piaţa petrolieră locală, a anunţat că are în Libia 62de angajaţi care lucrează în cadrul diviziei de foraj şi serviciispeciale la sondă a companiei. "La nivelul grupului Rompetrol s-astabilit o celulă de criză pentru monitorizarea, coordonarea şimenţinerea legăturii cu cei 62 de colegi români din Libia", autransmis reprezentanţii Rompetrol. O serie de alte companii deconstrucţii româneşti care au contracte în Libia iau în calculrepatrierea angajaţilor care lucrează în această ţară, a declaratşi Laurenţiu Plosceanu, preşedinte al Asociaţiei Române aAntreprenorilor de Construcţii.
Exporturi de 38 mil. euro
Relaţiile comerciale între Libia şi România nu au o anvergurăfoarte mare, însă analizând strict regiunea Africa de Nord, Libiaeste un partener comercial important. Exporturile României cătreLibia au fost de 37,9 mil. euro şi au reprezentat în primele zeceluni ale anului trecut circa 8,5% din totalul exporturilor cătreAfrica de Nord. Pe de altă parte, România a importat din Libia înaceeaşi perioadă mărfuri în valoare de 22,7 mil. euro. AndreeaNeferuµ
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
