Lipsa apei si a suprafetelor arabile ar putea mentine preturile produselor agroalimentare la un nivel ridicat mai mult timp decat se estima initial.
Un studiu recent publicat de consultantii institutului Bidwells Agribusiness arata ca explozia preturilor produselor agricole - alimentata pana acum de cererea foarte mare venita din partea economiilor emergente si a industriei de biocombustibili - va continua ca urmare a restrangerii rezervelor mondiale de cereale, scrie Financial Times.
Deocamdata insa este imposibil sa determinam daca piata produselor agricole are de-a face cu o schimbare structurala sau cu una ciclica, considera Richard Warburton de la Bidwells Agribusiness. Totusi, chiar si in cazul celei de-a doua variante "ne-am afla in fata unui lung ciclu de crestere a preturilor", a avertizat Warburton.
Pretul graului si cel al soiei au urcat la un nivel record, cel al porumbului a ajuns la cea mai inalta cota din ultimul deceniu, in timp ce orezul s-a dublat in ultimii ani, ajugand la un nivel nemaiintalnit de la jumatatea anilor '90. De asemenea, pretul carnii, al oualor si cel al produselor lactate au inregistrat de asemenea cresteri puternice.
In loc sa se concentreze asupra factorilor care au determinat aceasta explozie a preturilor, precum cresterea demografica, cresterea veniturilor consumatorilor si cererea mare de biocombustibili, raportul institutului britanic examineaza, pentru prima data, restrictiile pe care le are de infruntat productia agricola pe termen mediu.
"Satisfacerea cererii se bazeaza, pana la urma, pe marimea suprafetelor cultivate si pe cantitatea de apa folosita pentru irigatii, cele doua conditii reprezentand, evident, factori limitatori", arata studiul. Terenul arabil, de exemplu, nu poate fi marit decat prin "defrisari masive, prin distrugerea habitatelor naturale si printr-o presiune imensa asupra biodiversitatii". Timp de o jumatate de secol, capacitatea de crestere a productiei agricole a fost sustinuta, in principal, datorita inovatiilor din domeniul geneticii, prin crearea de seminte rezistente la seceta, dar si prin folosirea intensiva a irigatiilor, ingrasamintelor chimice si pesticidelor. In perioada 1950 - 2000 productia agricola a urcat de la 1,1 tone la 2,7 tone pe hectar, insa in acest moment "nu poate fi pus la indoiala faptul ca productia agricola inregistreaza o restrangere semnificativa", arata analistii Bidwells.
In afara de insuficienta suprafetelor cultivate, un alt factor care restrange productia agricola este reprezentat de lipsa apei necesare pentru irigatii. De exemplu, China si India - doua dintre tarile cu cel mai accelerat ritm de crestere a populatiei - vor fi nevoite sa furnizeze o cantitate mai mare de apa mediului urban, in detrimentul fermierilor, care intr-o asemenea situatie vor fi nevoiti sa reduca productia. De asemenea, apa este un factor de limitare in unele zone aflate printre cele mai productive din lume, precum California sau sudul Spaniei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
