Cotaţiile zahărului neprocesat au atins la începutul săptămânii minimul din ianuarie 2009 şi în doar o zi, luni, au scăzut cu peste 4% pe o piaţă supraaprovizionată.
Preţurile oţelului sunt cu 25% sub nivelul la care au început anul. Cotaţiile nichelului sunt cu 54% mai mici faţă de maximul atins în februarie 2011, iar gazele naturale s-au ieftinit cu 40% în aceeaşi perioadă. Preţurile gazelor naturale urmează de obicei cu o oarecare întârziere evoluţia cotaţiilor petrolului.
Cuprul, un metal a cărui cerere este considerată un barometru al sănătăţii economiei globale, este la minimul ultimilor şase ani şi înregistrează cea mai slabă evoluţie din vara anului 2008, când economia globală începea să simtă criza financiară izbucnită în SUA. Preţul minereului de fier, o materie primă vitală pentru industria oţelului, s-a retras cu 77% faţă de maxim. Recoltele bogate din SUA, cel mai mare exportator de produse agricole din lume, pun presiuni pe preţurile cerealelor.
Dolarul şi materiile prime
Indicele Bloomberg al materiilor prime, care urmăreşte preţurile a 22 de elemente, a atins cel mai redus nivel din ultimii 13 ani. Nici chiar în criza bancară din 2008 şi în criza datoriilor suverane din zona euro din 2012 indicatorul nu a ajuns atât de jos. Anul acesta indicele a scăzut cu 10%, după un declin de 17% anul trecut.
Unul din motivele scăderilor se regăseşte pe pieţe, unde aşteptările sunt ca Fed să înceapă anul acesta, poate chiar din septembrie, să ridice pentru prima dată în ultimii aproape 10 ani dobânda de politică monetară, aflată în prezent aproape de zero. Investitorii se aşteaptă ca manevra, un pas spre normalizarea politicii monetare deosebit de relaxate, să impulsioneze dolarul şi să pună presiuni descendente pe preţurile materiilor prime. Când dolarul se întăreşte, bunurile ale căror preţuri sunt stabilite în dolari devin mai scumpe pentru cumpărătorii care folosesc altă monedă şi de aceea, pentru ca vânzătorii să păstreze cererea, trebuie să scadă preţurile. Cele mai multe materii prime sunt tranzacţionate în dolari, scrie The Wall Street Journal.
De asemenea, dobânzi mai mari atrag banii dinspre pieţele de materii prime, unde jucătorii adesea trebuie să plătească pentru a-şi depozita achiziţiile, spre pieţele cu randamente mai ridicate.
În plus, preţurile materiilor prime se reduc din cauza supraproducţiei, care depăşeşte puterea de absorbţie a cererii. Un exemplu în acest sens este petrolul, unde SUA, Rusia şi statele OPEC sunt angajate într-un război al producţiei şi al preţurilor. Acum, pe pieţe ar putea să apară un nou jucător de categorie grea, Iranul, care, spun analiştii, izolat de exterior de un embargo internaţional, a păstrat cantităţi semnificative de ţiţei pe tancuri petroliere ancorate pe mare.
„Aurul negru“ şi preţurile energiei joacă un rol important în evoluţia inflaţiei din Occident. „Cele mai recente scăderi ale preţurilor energiei vor împinge multe economii, inclusiv Marea Britanie, în deflaţie în următoarele luni“, spune Michael Pearce, analist la Capital Economics, citat de City.am.
În anii de boom, multe companii de materii prime au investit în majorarea capacităţii de producţie, iar acum aceste capacităţi intră în funcţiune. Cu economia Chinei încetinită, cu Europa revenindu-şi extrem de lent şi cu economii emergente precum Brazilia confruntate cu turbulenţe economice, pur şi simplu nu este suficientă cerere pentru a absorbi oferta.
Consecinţa este că investitorii au retras aproape 1,1 miliarde de dolari din fondurile active în sectorul materiilor prime în cel de-al doilea trimestru din 2015. Mulţi investitori au intrat pe piaţa materiilor prime în timpul creşterilor istorice din prima parte a deceniului trecut, când dolarul era în declin şi mulţi se temeau că rezervele globale nu vor reuşi să acopere nevoile unei populaţii în creştere. Acum, dolarul este aproape de maximul ultimilor 12 ani.
Retragerea preţurile trimite deja unde de şoc pe pieţele financiare şi în economia globală. Monedele ţărilor producătoare de materii prime precum Canada, Brazilia şi Australia se depreciază abrupt deoarece veniturile din exporturi cad, afectând economiile şi locurile de muncă. Companiile care sapă după cupru sau forează după petrol sunt şi ele sub presiune deoarece preţurile se duc către, şi în unele cazuri sub costul producţiei, forţându-le să-şi închidă operaţiunile sau să încaseze pierderi. Aceste presiuni sunt vizibile pe burse.
Pe pieţele valutare, realul brazilian s-a depreciat cu 17% faţă de dolar anul acesta, în condiţiile în care companiile măresc producţia pentru a acoperi vânzările reduse în dolari. Dolarul australian a căzut cu aproape 10% faţă de moneda americană anul acesta, iar dolarul neozeelandez cu 16%. Dolarul canadian s-a depreciat cu 11%.
Între timp, băncile centrale din Canada, Australia şi Noua Zeelandă au redus ratele de dobândă pentru a contracara efectele pe care le au asupra economiilor scăderile preţurilor petrolului, minereului de fier şi produselor din lapte.
