Cele 20 de luni în care Turcia a blocat intrarea Suediei în NATO au reprezentat un timp mort doar pentru alianţa de apărare. Ankara are cel mai mult de câştigat de pe urma acestei strategii şi a tot avut în această perioadă, inclusiv economic de la companiile suedeze.
Companiile suedeze prosperă în Turcia, în pofida problemelor economice de acolo şi a tensiunilor diplomatice dintre Ankara şi Stockholm care se pare că şi-au găsit rezolvare în ultimele săptămâni. Acest lucru reiese dintr-un raport al Business Sweden, o organizaţie de lobby pentru companiile suedeze.
Circa 400 de companii din Suedia au prezenţă solidă în Turcia, iar dintre acestea 125 au operaţiuni pe acea piaţă. Companiile suedeze asigură direct şi indirect aproape 80.000 de locuri de muncă acolo. În 2022, exporturile Suediei către economia eurasiatică au crescut cu nu mai puţin de 35%, la echivalentul a 1,8 miliarde euro. Importurile s-au situat la 1,4 miliarde euro.
A fost un an record pentru comerţul bilateral, iar datele preliminare sugerează că 2023 s-ar putea să fi fost chiar mai bun. Fluxul de investiţii suedeze în Turcia a atins în 2022 aproximativ 202 milioane euro. Pentru Edin Erkocevic, secretarul de comerţ pentru piaţa turcă al Business Sweden, acesta este un semn al interesului continuu din partea companiilor suedeze. Suedia a încercat din 2022 să devină membru al NATO, o reacţie la agresiunea rusă din Ucraina, dar eforturile i-au fost blocate până de curând de Ankara din motive politice. După cum arată cifrele, impasul politic n-a reprezentat şi un blocaj comercial sau investiţional.
Din cele mai recente date statistice oficiale suedeze, investiţiile nete ale Suediei în Turcia s-au situat în 2022 la 233 milioane euro. Spre comparaţie, pentru România indicatorul este de 86 milioane euro, iar pentru Polonia, cea mai mare economie din Europa de Est, de 381,5 milioane euro. De altfel, pentru Polonia 2022 a fost un an record la capitolul investiţii străine. În ceea ce priveşte comerţul, în acel an importurile României din Suedia au fost de 700 milioane euro, în creştere cu 36%, iar exporturile de 772 milioane euro, cu 30% mai mari decât în 2021, conform datelor Ministerului Afacerilor Externe român.
Prin urmare, companiile suedeze precum AstraZeneca, Autoliv, Ericsson, IKEA, Oriflame, Tetra Pak şi Volvo au continuat să facă afaceri şi să investească într-o ţară care punea în pericol securitatea Suediei. Cei 85 de milioane de consumatori de pe piaţa turcă şi poziţia Turciei ca poartă între Europa şi Asia s-ar putea să fie motive suficient de bune.
Acum, că parlamentul turc a acceptat să permită Suediei să se alăture Turciei în NATO, singurul obstacol din calea lărgirii Alianţei rămâne aprobarea din partea parlamentului ungar. Dacă şi această piedică va fi înlăturată, vor avea de câştigat şi companiile suedeze din industria apărării. Guvernul de la Stockholm a blocat exporturile de armament suedez către Turcia după ce armata turcă i-a atacat în 2019 pe kurzii din Siria. Suedia s-a retras de pe poziţii în toamna anului trecut şi a repornit exporturile de arme. În 2018, exporturile companiilor de armament suedeze către Turcia au fost de 26 de milioane euro.
Trebuie spus că intrarea Suediei în NATO ar fi mană cerească pentru puternica industrie de apărare suedeză, care va putea astfel profita de cursa reînarmării fără precedent după Războiul Rece în care au intrat statele europene ale Alianţei. De asemenea, prin deblocarea intrării Suediei în NATO, Turcia îşi recapătă accesul la componente occidentale vitale pentru propria industrie de apărare.
Mai important, Ankara a condiţionat această deblocare de obţinerea sprijinului Washingtonului pentru achiziţionarea de aeronave militare americane F-16 în valoare de 20 de miliarde de dolari şi de kit-uri de modernizare pentru acestea. Turcia a făcut o ofertă de achiziţie în 2021, dar a fost pusă să aştepte de către Congresul american. De atunci, guvernul turc se pare că a plusat.
Potrivit presei de profil, a cerut permisunea Washingtonului să producă în fabricile turce motoarele care propulsează aeronavele Lockheed Martin F-16 pe care deja le are şi prototipul unui avion de luptă de generaţia a cincea. De fapt aceasta este tendinţa în actuala cursă a reînarmării: ţările care cumpără tehnică militară străină se asigură prin contracte că la un moment dat vor putea produce şi ele acele arme şi echipamente. Aşa au făcut Ungaria cu grupul german Rheinmetall şi Polonia cu tancurile sud-coreene K2. Turcia este printre puţinele ţări din lume care au deja capacităţile necesare pentru asamblarea, modificarea şi modernizarea aparatelor F-16.
