Lună de lună, câte 20.000 - 30.000 de oameni erau concediaţi şise înscriau la agenţiile pentru ocupare pentru a primi ajutor deşomaj.
"Rata anuală de creştere a numărului de disponibilizaţi îneconomie este cea mai abruptă de după 1992 încoace. Practic, înnumai 18 luni, de la jumătatea anului 2008, numărul acestora acrescut cu mai mult de 100%, ajungând la 741.000 de persoane. Cauzaacestei creşteri a numărului de şomeri în economie este diferităfaţă de cea existentă în cele două episoade anterioare, oarecumsimilare, 1997-1998 şi 2001-2002", se arată studiul realizat deLaurian Lungu, care este visiting-professor la Cardiff BusinessSchool din Marea Britanie şi managing partner laMacroanalitica.
Deşi în prezent rata şomajului a scăzut la 7,43%, aceasta vacontinua să crească, deoarece încă nu se văd în statisticileoficiale angajaţii bugetari disponibilizaţi.
Guvernul Boc s-a angajat în faţa FMI să reducă cu până la 90.000numărul de bugetari până la finele anului, însă în primele cinciluni nu a făcut decât 27.000 de concedieri în sectorul public.
"Dacă anterior creşterea şomajului s-a datorat cu precădereefectelor politicilor pre-electorale sau crizei, de această datăcauza este cu preponderenţă externă, efectul crizei economicemondiale reducând puternic cererea externă cu repercusiuni asupraproducţiei autohtone. Efectele crizei economice asupra sectoruluiprivat şi cel public sunt complet diferite", se mai arată înstudiu.
România are un sector public mult prea mare faţă de alte ţărieuropene. Dacă la noi bugetarii reprezintă 32% din efectivul totalde salariaţi din economie (4,3 milioane), în Italia procentul estede 19%, în Marea Britanie de 21%, iar în Polonia de 26,5%.
De altfel, şi ponderea cheltuielilor salariale cu angajaţii dinsectorul public este mai mare faţă de alte state ale UniuniiEuropene: dacă în România este de 26,5% din cheltuielile publice(şi reprezintă aproape 11 miliarde de euro), media europeană estede 22%.
Ce recomandă specialiştii
Numărul de angajaţi din sectorul public trebuie să scadă înurmătoarea perioadă, însă nu trebuie să mai existe o reduceresalarială, care are impact imediat asupra motivăriiangajaţilor.
Cu toate acestea, este puţin probabil ca sectorul privat - carea dat afară aproape 500.000 de oameni anul trecut - să poatăabsorbi angajaţii disponibilizaţi de stat, atât timp cât nu sereduce nivelul contribuţiilor sociale, povara fiscală a fiecăruipatron. Mulţi angajatori folosesc forţă de muncă fără formă legalăsau le dau angajaţilor pe contractul de muncă salariul minim peeconomie pentru a scăpa de plata contribuţiilor.
"Principala modalitate de a face transparente locurile de muncăla privat este aceea de a lucra la fiscalitate. Taxele pe care leplătesc angajatorii şi angajaţii români sunt printre cele mai maridin Europa şi sunt puţine şanse să crească veniturile la buget atâttimp cât firmele vor folosi forţă de muncă fără forme legale",susţine Victoria Stoiciu, coordonator de proiect în cadrulfundaţiei Friedrich Ebert.
Pe lângă măsurile de austeritate, Guvernul ar trebui să înceapăun program de reformă a cheltuielilor bugetare şi să elaboreze unprogram pe termen lung de investiţii în infrastructură care săcreeze locuri de muncă.
Piaţa muncii după măsurile luate de Guvern
- Rata anuală de creştere a numărului de disponibilizaţi îneconomie este cea mai abruptă de după 1992: în numai 18 luni, de lajumătatea anului 2008, numărul acestora a crescut cu mai mult de100%, ajungând la 741.000 de persoane.
- Sectorul public este supradimensionat faţă de ale ţări ale UE.Proporţia angajaţilor din sectorul public raportat la totalulangajaţilor din economie depăşeşte 32%, faţă de alte state ale UE:Italia -19%, Marea Britanie - 21%, Polonia - 26,5%.
- Ponderea cheltuielilor salariale pentru angajaţii din sistemulpublic raportată la totalul cheltuielilor bugetare este mai marefaţă de alte state ale UE: dacă în România este de 26,5%, mediaeuropeană este de 22%.
- Succesul măsurilor anticriză care au efecte asupra pieţeimuncii au avut un succes limitat: unele dintre ele au fost aplicatetardiv (plata pentru 6 luni a obligaţiilor fiscale restante aleagenţilor economici), altele au fost exagerate prin prismafondurilor efectiv cheltuite (investiţiile de capital), iar alteleau avut un impact economic de-a dreptul negativ (impozitulforfetar).
- Măsurile de stabilizare fiscală - reducerea salariilor dinsectorul public cu 25% şi creşterea TVA cu 5% - ar putea corecta oparte din dezechilibrele existente, însă modul lor de aplicarepoate accentua dezechilibrul social într-un moment dificil pentrueconomie.
- Teoretic, economisirea anuală la buget ca urmare a măsurilor destabilizare fiscală ar putea ajunge la 4,25% din Produsul InternBrut. În realitate însă, această cifră va fi mai mică din cauzaefectelor adverse ale creşterii TVA sau ale reducerii puterii decumpărare în economie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
