Care sunt legile pensiilor private? Cine sunt institutiile de pe piata? Cum functioneaza efectiv sistemul si cum circula banii? Ce inseamna pensiile private (obligatorii si facultative) pentru angajator? Dar pentru angajat? Raspunsul tuturor acestor intrebari se regaseste in capitolul de legislatie al Ghidului Pensiilor Private, realizat de ZF.
Pensiile private sunt guvernate de doua legi (411/2004 la pensiile facultative si 204/2006 la pensiile obligatorii) si o multitudine de norme emise de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). Comisia este cea mai importanta pentru ca este singura care poate da unda verde companiilor de administrare, pentru a le permite sa intre in afacerea pensiilor private. Fara acordul Comisiei, nicio companie nu poate intra pe piata: de altfel, toate companiile autorizate sa functioneze pe piata au trecut toate prin filtrele Comisiei.
Companiile de administrare a pensiilor private sunt urmatoarele ca importanta. Acestea sunt companiile care gestioneaza fondurile de pensii private. Practic, administratorii atrag clienti catre fondurile lor de pensii si le investesc banii acestora. Companiile de administrare castiga bani din comisionul de administrare pe care il percep. Toti banii fondurilor de pensii private sunt investiti, iar la castigurile obtinute din aceste investitii companiile de pensii aplica doua comisioane.
Primul comision este perceput la fiecare contributie lunara facuta in fond. Acest comision nu poate depasi, prin lege, limita de 2,5% din fiecare contributie lunara la pensiile private obligatorii (pilonul II) si 5% la pensiile private facultative (pilonul III). Al doilea comision este perceput tot lunar, dar se deduce din suma totala de bani existenta in fond. Conform legii, acesta nu poate depasi 0,05% pe luna (0,6% pe an) din suma totala a fondului la pensiile private obligatorii (pilonul II) si 0,2% pe luna (2,4% pe an) la pensiile private facultative (pilonul III).
Fondurile de pensii private, care nu au personalitate juridica, sunt cele care strang si investesc banii clientilor. Fondurile au la baza un prospect de emisiune, adica un document care detaliaza toate caracteristicile fondului, de la politica de investitii pana la nivelul comisioanelor.
In primul rand, angajatorul nu are voie sa impuna salariatilor sai sa aleaga un fond de pensii private sau altul, aceasta fiind o optiune strict individuala.
La pensiile private obligatorii (pilonul II), angajatorul nu are de facut nimic in plus fata de obligatiile sale existente. Dupa ce angajatul isi alege fondul la care va vrea sa cotizeze, angajatorul va face plata contributiilor sociale (CAS) la fel ca si pana acum, catre Fisc (ANAF), prin evidenta Casei Nationale de Pensii (CNPAS). Abia aici, banii destinati fondului privat de pensii vor lua directia fondurilor private, fara nicio implicare din partea angajatorului.
La pensiile private facultative (pilonul III), angajatorul are un rol mult mai important. Dupa ce angajatul si-a ales fondul sau fondurile la care vrea sa cotizeze, angajatorul trebuie sa retina din salariul angajatului respectiv contributia lunara si sa o vireze direct catre fondul sau fondurile alese de acesta, printr-unul sau mai multe ordine noi de plata.
Daca zece angajati diferiti aleg zece fonduri private facultative diferite, atunci angajatorul va trebui sa retina cele zece contributii din salariul celor zece angajati si sa le vireze, prin zece ordine de plata suplimentare, la cele zece fonduri. In plus, angajatorul are optiunea sa ofere chiar el o pensie privata facultativa angajatului, adica sa contribuie in locul acestuia la un astfel de fond. Optiunea este insa tot a angajatului, care poate refuza acest beneficiu. Pe de alta parte, angajatul si angajatorul pot contribui impreuna la un fond de pensii facultative, in beneficiul angajatului. Sumele contribuite sunt deductibile de la plata impozitului pe profit (pentru angajator) si pe venit (pentru angajat) in limita a 200 de euro pentru fiecare (400 de euro in total, daca cei doi contribuie impreuna).
Datorita acestei deductibilitati, daca angajatorul ofera salariatilor sai o contributie anuala de 200 de euro intr-un fond de pensii facultative, aceasta este mai eficienta din punct de vedere fiscal decat o marire salariala sau un bonus de 200 de euro, pentru care angajatorul plateste impozite.
La pensiile private obligatorii (pilonul II), intrarea intr-un fond (aderarea la un fond) se va face prin completarea unui formular, numit act unic de aderare. Semnarea acestor contracte a inceput pe data de 17 septembrie 2007. Actul unic de aderare este un contract intre client si compania de administrare, prin care clientul isi exprima dorinta de a cotiza la un fond.
Formularul (actul unic de aderare) va va fi oferit de catre agentul de vanzare al unei companii de administrare. Daca v-ati hotarat deja la ce fond vreti sa cotizati, tot ce mai trebuie sa faceti este sa mergeti la una dintre unitatile companiei de administrare respective, unde veti primi toate informatiile.
Actul de aderare trebuie completat si semnat, dar nu este valabil fara sa ii anexati o copie dupa actul de identitate, semnata de mana. Asa cum fiecare administrator poate gestiona un singur fond, la fel si fiecare client nu poate alege decat un singur fond dintre cele existente pe piata.
La pensiile private facultative (pilonul III), procedura este mai simpla: aderarea se face prin semnarea unui contract, care contine anexat si prospectul de emisiune (care descrie toate detaliile fondului). Puteti cotiza la oricate fonduri facultative, cu conditia ca suma contributiilor lunare sa nu depaseasca 15% din venit.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
