Prăbuşirea preţurilor energiei şi explozia cheltuielilor populaţiei dau speranţe că revenirea economiei zonei euro va fi una durabilă

Primul trimestru este remarcabil din mai multe mo­ti­ve. Pentru prima dată din a doua jumătate a anului 2010 toate cele patru mari economii ale zonei euro, Germania (pon­dere de 19% în exporturile româneşti), Franţa (pon­dere de 5,7% în exporturi), Italia (11%) şi Spania (2,7%), au înregistrat creştere.

Şi, pentru prima dată din primul trimestru din 2011, eco­nomia zonei euro a avansat mai rapid decât cea a SUA şi cea a Marii Britanii, ţări care au început să-şi revină din marea recesiune mondială mai rapid, scrie Financial Times.

Surpriza primului trimestru este Franţa, care după o lungă perioadă de stagnare economică sau creştere ane­mică a explodat cu 0,6%, o creştere dublă faţă de cele ale Germaniei şi Marii Britanii. Franţa a fost po­recli­tă „noul om bolnav al Europei“, iar analiştilor le place să cri­tice această ţară din cauza competitivităţii slabe în com­paraţie cu cea a Germaniei. Creşterea din primul tri­mestru nu le-a schimbat prea mult părerea, dar i-a încân­tat pe politicienii francezi. Italia, tot o economie ane­mică, a avut un puseu de creştere care o duce departe de zona recesiunii.

De asemenea, Ciprul, o economie practic zdrobită de criza financiară şi de prăbuşirea sistemului bancar supra­dimensionat, şi-a revenit spectaculos din recesiune, PIB-ul urcând cu 1,6%, faţă de o scădere de 0,4% în ultimul trimestru al anului trecut.

Marea dezamăgire a fost Germania, cea mai mare eco­nomie europeană, cu o creştere cu mult sub aşteptări. Au dezamăgit şi Grecia şi Finlanda, care au reintrat în re­cesiune. Creşterea PIB-ului zonei euro din primul tri­mestru, anun­ţată de Eurostat, biroul de statistică al Co­misiei Euro­pene, a fost în linie cu aşteptările analiştilor şi mai rapidă decât cea de 0,3% din trimestrul anterior.

Performanţele celor mai mari economii din uniunea mo­netară subliniază impulsul pe care l-a dat consu­ma­to­rilor prăbuşirea preţurilor energiei. Totuşi, efectul po­zi­tiv al ieftinirii petrolului ar putea începe să–şi  reducă din forţă, iar avansul mai lent al unor pieţe importante precum Statele Unite şi China se simte deja la nivelul ex­por­turilor, atenuând impactul benefic al slăbirii monedei euro asupra revenirii economice.

Însă, pentru că presiunile preţurilor vor rămâne sla­be în 2015 indiferent de ceea ce se întâmplă cu cotaţiile pe­trolului, unii economişti sunt încrezători că populaţia va continua să cheltuiască. Totuşi, unii oficiali şi-au exprimat deschis îngrijorări că revenirea s-ar putea să nu fie una sustenabilă, iar printre semnele nefaste pe care ei le văd se numără nivelul ridicat al şomajului, datoriile mari ale guvernelor şi companiilor, pro­blemele din sistmul bancar, cheltuielile slabe cu investiţiile şi poate cel mai impor­tant, criza grecească şi instabilitatea po­litică. Aceşti oficiali cred că reforme în Franţa şi Italia, dificil de realizat din punct de vedere politic, şi majorarea investi­ţiilor în infrastructura îmbă­trâ­nită a Germaniei şi din alte părţi sunt singura cale pen­tru a se ajunge la o creştere eco­nomică durabilă în Europa, notează The Wall Street Journal.

Franţa

Economia Franţei, a doua ca mărime din zona euro, a între­cut orice aşteptări, cres­când cu 0,6% în pri­mul tri­mes­tru faţă de cele trei luni ante­rioare. cel mai rapid ritm din ultimii doi ani mul­ţumită scă­derii preţu­rilor, care a stimulat chel­tuie­lile popula­ţiei.

Premierul Ma­nuel Valls şi-a exprimat spe­ran­ţa că PIB-ul ar putea avansa cu până la 1,5% anul acesta, nivel la care eco­nomia ar începe să creeze locuri de muncă. Cu toate acestea, creşterea din ianuarie-martie s-ar putea do­vedi prea slabă pentru a avea un impact sem­nifi­cativ asupra ratei şomajului, care încă depă­şeşte 10%.

În pri­mul trimestru au fost eli­minate 13.500 de locuri de mun­că în sec­toa­rele eco­nomice pro­ducă­toare, excep­tând agri­cultura, de două ori mai multe decât în ulti­mul tri­mes­tru al anu­lui trecut. Doar în construcţii au dispărut 13.000 de posturi. Spre deosebire de cheltuielile populaţiei, investiţiile nu au reuşit să demareze, potrivit Le Monde. Datoria publică a Franţei, calculată după cri­te­riile prevăzute în Tratatul de la Maastricht, a urcat cu 3,3 puncte procentuale, la 95,6%, în 2014. Indicatorul se ci­frea­ză la 2.037,8 mld. euro. În schimb, de­fi­ci­tul bugetar a scăzut cu 0,1 puncte pro­centuale, la 4% din PIB. În primul tri­mestru, importurile au crescut, iar expor­tu­rile au încetinit, în pofida unui euro mai slab.

Germania

Cererea internă din Germania a crescut puternic în primul trimestru, alimentată atât de consumul gospodăriilor, cât şi de investiţiile firmelor şi companiilor, potrivit biroului federal de statistică. Comerţul este cel care a frânat creşterea economiei de la 0,7% la 0,3%, mult sub aşteptările analiştilor. Creşterea exporturilor nu a reuşit să contrabalanseze avansul importurilor.

Economia Germaniei este mai degrabă ca economia ei de fotbal: este bună, dar nu îndeajuns de bună, apreciază analistul ING Carsten Brzeski, citat de The Guardian. Semifinala Champions League a demonstrat că o evoluţie puternică nu este întotdeauna suficientă pentru a rămâne în vârf. Aşa cum cei de la Bayern München  vor discuta probabil despre investiţii noi în actuala echipă, aşa şi guvernul german ar trebui să ia în calcul noi investiţii în economie, inclusiv pentru a stimula piaţa muncii, a explicat Brzeski. El s-a referit returul semifinalei Bayern - Barcelona, în care nemţii i-au bătut pe catalani cu 3-2, dar nu au trecut mai departe pentru că au pierdut primul meci cu 3-0.

Piaţa muncii pare să fi atins nivelul maxim posibil al angajărilor. Pentru ca şomajul să scadă şi mai mult, este probabil nevoie de reforme structurale. În ceea ce priveşte investiţiile, spre deosebire de sectorul construcţiilor, producţia industrială evoluează mai degrabă pe orizontală de aproape patru ani.

Creşterea economiei Uniunii Europene s-a menţinut la 0,4% în primul trimestru, faţă de cel anterior.