Datoria externă pe termen scurt, principala vulnerabilitate care a trimis România în corzi la sfârşitul lui 2008, a oscilat în primele patru luni din acest an în jurul a 18 mld. euro, nivelul minim al ultimilor patru ani. Soldul datoriei externe pe termen scurt este cu 6 mld. euro sub maximul din toamna anului 2008, de 24 mld. euro.
Scăderea datoriei externe pe termen scurt a fost influenţată în principal de reducerea expunerii instituţiilor de credit. Datoria externă pe termen scurt a băncilor a coborât în primul trimestru din acest an la 3,3 mld. euro, cu aproape un miliard de euro sub nivelul din primele trei luni ale anului trecut. Faţă de sfârşitul anului trecut scăderea datoriei băncilor pe termen scurt este de 1,4 mld. euro, potrivit datelor publicate de BNR. Chiar dacă în scădere, o bună parte din datoria externă rămâne în contul băncilor, care în anii de boom aduceau fonduri de la băncile-mamă din străinătate pentru a finanţa acordarea de credite pe plan local. Finanţările pe termen scurt erau preferate datorită costurilor foarte mici, ceea ce conferea un avantaj în lupta pentru cotă de piaţă.
Băncile straine care au participat la Iniţiativa de la Viena şi care deţin cea mai mare parte din sistemul bancar românesc şi-au redus cu 20% expunerea pe subsidiarele din România în perioada martie 2009 - martie 2014, iar procesul de dezintermediere a fost ordonat, potrivit unui studiu prezentat de oficialii din BNR. Băncile din zona euro acoperă peste 80% din piaţa locală, grade ridicate de dependenţă fiind înregistrate în raport cu grupurile austriece şi cu cele elene, unele dintre acestea controlând bănci cu impact sistemic. Băncile cu capital elen au rămas o sursă de vulnerabilitate pentru piaţa locală, expunerea grecilor fiind în scădere continuă. Trendul de diminuare a expunerilor în cazul băncilor cu capital grecesc s-a accentuat începând cu anul 2011.
În ciuda temerilor din ultimii ani, piaţa locală a fost ferită de o reducere brutală a expunerilor băncilor străine, care dacă s-ar fi concretizat, ar fi antrenat o ajustare cu adevarat vizibila a raportului credite/depozite pe componenta în valută.
Dacă la sfârşitul anului trecut datoria externă pe termen scurt - care include atât datoria statului, cât şi pe cea privată - era de 19,1 mld. euro, în lunile februarie şi martie 2014 nivelul a coborât sub 18 mld. euro, pentru ca în aprilie să urce uşor la 18,3 mld. euro, potrivit datelor BNR. Un nivel mai redus al datoriei externe pe termen scurt s-a înregistrat în iunie 2010.
Datoria externă pe termen scurt a ajuns să reprezinte aproximativ 57% din rezerva valutară a BNR. În luna mai rezerva de valută de la BNR a ajuns la minimul ultimilor patru ani în condiţiile în care banca centrală va încheia în 2015 rambursarea creditului de circa 9,5 mld. euro tras de la FMI dintr-un total aprobat de 10,5 mld. euro. Raportul dintre datoria externă pe termen scurt şi rezerva de valută este foarte departe de vârful de aproximativ 90%, atins în noiembrie 2008, când analiştii străini avertizau că BNR ar risca să îşi epuizeze întreaga rezervă dacă ar încerca să acopere ieşirile de valută, în eventualitatea unei sistări a finanţării străine. Acest scenariu i-a speriat atunci pe investitori, care s-au retras din România, în timp ce speculatorii au pariat pe o depreciere abruptă a leului.
Datoria externă totală, care include atât datoria statului, cât şi pe cea privată, a făcut în primele luni din acest an un pas înapoi după creşterea înregistrată în anii de criză, ajungând la sfârşitul lunii aprilie la 94,5 mld. euro, cu 1,5 mld. euro sub nivelul de la sfârşitul anului trecut.
În primăvara anului trecut, datoria externă totală depăşise pragul de 100 mld. euro. Trendul de scădere al datoriei va continua având în vedere că în luna mai Ministerul Finanţelor a rambursat o emisiune de obligaţ?iuni în euro de 1,34 mld. euro, iar BNR a plătit rate de capital şi dobândă de 784 mil. euro în contul împrumutului luat în 2009 de la FMI. Datoria externă rămâne încă departe de nivelul existent când a început criza. Œn decembrie 2008, datoria externă totală era de 72 mld. euro, din care statul avea 11 mld. euro, iar firmele private şi băncile 61 mld. euro. Din datoria externă suplimentară acumulată în criză, statul este responsabil de cea mai mare parte, cei mai mulţi bani noi din exterior care mai vin în România fiind împrumutaţi de Finanţe.
