Despre investitii discutam mult. Dar investitiile scad pe masurace se inmultesc vorbele.
Decenii la rand, inainte de decembrie 1989, ne obisnuisem saidentificam investitia cu o constructie: o fabrica, ohidrocentrala, un sistem de irigatii. Astazi, insa, in conditii desistem radical schimbate, investitia a capatat sensuri noi. Ainvesti inseamna si avansarea unei sume de bani (capitaleconomisit) pentru a porni o afacere. Iar investitor este cel careaduna capital banesc si ridica o fabrica, dar si cel ce cumparacote-parti dintr-o afacere. O concesiune, o locatie de gestiune,inchirierea de spatii de productie sau cumpararea lor, initierea deafaceri in domeniul serviciilor publice sau private. Toate suntinvestitii.
Necazul e ca in Romania, astazi, sunt putini cei care au vocatiede investitori. Dar si mai putini sunt cei care au banii necesariunor investitii. Sau care pot obtine credite bancare, in schimbulunor garantii substantiale, pentru a investi. Din nefericire,categoria celor care (la noi) fac bani din bani, investindu-i inafaceri, este inca restransa.
De ce ne obsedeaza pe noi intr-atat problema investitiilor,incat nu mai avem pace? Fiindca nimic din ceea ce aduna timpul,nici casele, nici strazile, nici copacii, nici magazinele, nicifabricile, nici automobilele, nici bancile, nici ceea ce mancam siimbracam, nu ar exista fara investitii. Mai exact, fara insiintreprinzatori, inzestrati cu ideea, dorinta, curajul sainvesteasca, reusind totodata sa adune bani si sa-si invinga teamafireasca, sa-si asume riscuri.
Mai multi investitori inseamna bani mai multi, venituri mai marisi conditii de viata mai bune. Intr-o tara fara investitori multinici bancile nu ies pe piata cu bani mai multi, pe care sa-iimprumute populatiei pentru case noi, pentru consum curent. Candinvestitorii straini se raresc, iar investitorii interni gafaie,sufocati de recesiune, solutia este interventia statului.
Dar ce poate sa faca statul atat timp cat si bugetul lui e insuferinta? Intai si intai sa-i stimuleze pe investitorii privati.Fara sa astepte sa-i vada manati de impulsuri generoase. Chiar AdamSmith, in celebrul lui tratat de economie politica, spunea cabrutarul nu face paine pentru ca ar fi generos si ar vrea sa isiserveasca semenii, ci pentru ca vrea sa castige. La urma urmei,acesta este lucrul bun care s-a intamplat in istoria economica,pentru ca dorinta de castig este cea care a impins economia lumiiatat de departe. Generozitatea nu ar fi reusit sa o faca niciodata.Pentru ca niciodata gandul moral nutrit de intreprinzator, de a-siservi concetatenii, nu ar fi dus la o atat de puternica dezvoltarea economiei si la motoare atat de performante cu care aceasta mergeinainte in zilele noastre.
Crizele vin si trec, dupa care economia isi vede de drum. Si, peacest drum, numai interesul a facut sa se miste motoarele si saajungem aici. Vedem insa cum statul, astazi, in aceste vremuri decriza, e tentat ca, intr-o zona dominata de pragmatism, sastrecoare si mesaje emotionale. Nu-i nimic rau aici. Pentru caviata economica se desfasoara cu fata la oameni, si atata vreme cateconomia nu se misca pentru a ajuta oamenii, ea nu are sens. Sigurca realitatea a impus ca aceasta miscare a economiei sa se facarespectand legi obiective, dar morala este intotdeauna implicata.Dar atat timp cat statul va ignora legile obiective, cei cu banimulti - si nu-s putini - vor continua sa faca depozite in banci sisa incaseze dobanzi in locul riscului de a investi.
Sigur ca Guvernul, acum, este intre ciocan si nicovala. Pe de oparte, este chemat sa stimuleze, prin masuri adecvate, punerea infunctiune a motoarelor care sa dinamizeze economia. Pe de altaparte, insa, se vede nevoit sa propuna taieri de salarii si depensii, fiindca deficitul bugetar a luat-o razna. In plus,populatia si-a pierdut rabdarea in asteptarea iesirii din criza.Or, orice program de insanatosire economica nu incepe, ci sesfarseste cu solutionarea marilor probleme de care este interesatapopulatia: somajul, salariile, pensiile, creditele bancare.
Tratamentele prescrise si aplicate pana acum s-au soldat doarpartial cu rezultatele scontate. La ce ne putem astepta de aiciinainte? O crestere cantitativa si totodata calitativa a ofertei debunuri si servicii, imposibila fara noi investitii, nu mai poateintarzia. In caz contrar, degeaba ar spori puterea de cumparare apopulatiei, stimulata de venituri in crestere si de credite. Pentruca piata interna nu va putea sa iasa din actuala stare deanemie.
Scaparea nu poate fi decat un PIB cu structura noua, cu valoriadaugate care sa exprime competitivitate, profit, orientare sprepiata. Altfel vom continua sa adaugam PIB fara sa adaugam sibunastare. Si sa consumam in zadar resurse. Fara investitii inproduse competitive, care sa fie cautate pe piata interna si laexport, totul e iluzie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
