Se mai poate scrie, in 2006, un articol pozitiv despre Adrian Nastase? Este voie? Sau, vrand-nevrand, trebuie sa ne supunem, daca nu corului de denigratori exigenti si obtuzi, cel putin spiralei tacerii? Dar astazi nu e suficient sa taci in legatura cu Nastase. Cine tace consimte. Ca sa-ti dovedesti loialitatea, ca sa arati cat esti de democrat, de progresist, de corect politic, este absolut necesar sa arunci putin oala cu laturi asupra sa. Nastase? A, sa nu-mi vorbesti mie despre asta! E de-ajuns sa-i pronunti numele ca sa te compromiti.
Alege, in schimb, un alt cuvant: Traian Basescu! Succesul tau este asigurat. Vei vedea imediat cum amicii isi vor recapata increderea in tine, iar adversarii te vor respecta din nou. Nu este nevoie decat sa rostesti cuvantul magic si toate problemele se vor rezolva.
Pentru cei care nu ma cred, recomand lectura arhivei de ziare din anii 2003 si 2004. Veti regasi acolo un Nastase distins, un Nastase ironic, ba chiar, pe alocuri, un Nastase zambitor. Nastase cel arogant, simbolul sistemului ticalosit, este o proiectie relativ recenta si foarte selectiv dezvaluita in presa vremii. Cu totul altfel era totusi situatia, de pilda prin cafenele, unde Nastase n-a avut niciodata prea multa trecere. In 2004, era deja interzis printre tineri sau intelectuali, adica in cercurile in care parerile nu se confunda intotdeauna cu opinia publica majoritara.
Cum stau lucrurile astazi? Cafenelele il au pe Basescu la inima. Este si normal, pentru politicianul care a inventat politica ? la Golden Blitz! Sunt nerabdator sa vad o reclama cu presedintele, stiti voi unde! Nu m-as mira, ba chiar as fi sigur ca Basescu a atins, abia atunci, culmile popularitatii. In mass-media, pe de alta parte, se face deja simtita prezenta respiratiei sale. Este adevarat ca Traian Basescu are foarte multi adepti si aparatori de serviciu, unii chiar ridicol de conformisti. Dar la fel de adevarat este ca are si cativa dusmani inversunati. Cei care il critica pe presedinte de fapt nu il critica: il desfiinteaza. Omul este urat din toata inima, cand este urat, si adorat de-a binelea, cand este adorat.
Asistam in prezent la impunerea subtila a paradigmei basesciene de interpretare politica si mediatica. Pana acum, am avut parte de un haos provocat de mai multe teorii concurente, situatie tranzitorie dupa esecul paradigmei pesediste, dar incet-incet actualul presedinte castiga tot mai mult teren. Acesta este si motivul pentru care adversarii sai, unele televiziuni sau ziare, au inceput sa se pozitioneze mai corect. Lucrurile incep sa se clarifice, plecand de la Basescu, astfel incat am inceput sa ne dam seama mai bine cine tine cu cine.
Pe de alta parte, orice teorie de interpretare aduce cu sine propriul sau sistem de cenzuri. Nu este greu sa anticipam ca urmeaza o perioada de acomodare a mass-media la acest sistem, urmata de inceputul contestarii sistematice a lui Basescu. Situatia nu este deloc similara cu aceea in care s-a aflat Adrian Nastase, si asta deoarece Nastase nu a fost un lider popular. Traian Basescu este insa unul si de aceea, probabil, va uza, chiar impotriva presei, de statutul sau de ales al poporului. Oricum ar sta lucrurile - iar ele vor sta foarte complicat -, pe Basescu il paste pe termen mediu pericolul de a intra in conflict cu presa, cu puterea care l-a adus la putere. Ce vom face atunci? Ce se va intampla cu Basescu daca oamenii care astazi il urasc maine vor ajunge la putere? Va deveni Traian Basescu un nou Adrian Nastase? Este foarte clar ca, in paradigma de interpretare basesciana, Adrian Nastase reprezinta punctul de negare absoluta. Nastase este negarea lui Basescu. Declaratiile subtile ale presedintelui, referitoare la termopanele lui Nastase, doresc tocmai sa depaseasca aceasta paradigma. Lui Basescu nu-i convine ca Nastase sa fie negat prea tare, ci sa fie scos pe linie moarta (apropo de cei care il critica pe Nastase, crezand ca-i fac un serviciu lui Basescu). Dar atat timp cat Nastase va continua sa fie urat, sa fie dus la DNA, sa fie amenintat, Basescu nu va reusi sa faca niciun pas inainte pentru a-si impune "sistemul". Iata de ce, poate, nu ar fi deloc rau pentru unii ca firul articolelor pozitive despre Nastase, intrerupt la finalul lui 2004, sa fie reluat. Articolul de fata este doar un inceput.
Arthur Suciu este analist politic in cadrul Institutului PRO
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
