Un comunicat de acum câteva zile referitor la plăţile şi încasările în tranzacţiile cu străinătatea merită o atenţie aparte. Faptul că din ianuarie până în august deficitul contului extern a scăzut atât faţă de 2010, cât şi faţă de 2011 este fără îndoială un lucru bun. Scăderea cea mai semnificativă este însă faţă de 2008: de la 10 miliarde la numai 3,1 miliarde. Sigur, sub presiunea crizei, deficitul extern a lăsat în urmă nivelul excentric de 12 la sută din PIB din 2008 şi a înaintat irevocabil către niveluri ceva mai pământene.
Adevărul este că în vremea în care PIB-ul României urca spectaculos în 2008, făcând furori prin Europa cu ritmurile lui de 8 şi de 9 la sută, gloria acestei creşteri economice fără egal era ştirbită de câteva dezacorduri dramatice. Dintre toate, cel mai grav era cel dintre cât consumam şi cât produceam. Fiindcă în societatea românească, înainte de criză, consumul devansase cu mult producţia internă. Cum acopeream diferenţa? Din importuri, din transporturi şi din alte servicii, pe care în bună parte le plăteam cu bani din economisirea altor ţări. Căci o parte semnificativă a banilor din bănci care erau împrumutaţi populaţiei pentru consum (de importuri) veneau de peste mări şi ţări. Şi, desigur, din investiţiile străine directe şi din banii trimişi de românii plecaţi în lume, în jur de 6,7 mld. lei. Toate aceste dezacorduri le regăseam an de an în contul extern. Ele erau reflectate în deficite mari.
Mai multe cercuri vicioase bine conturate se învârteau în jurul acestor deficite. Întâi şi întâi, pierduserăm şansa de a scoate cuvenitul profit din creşterea istorică a exporturilor româneşti, ajunse în 2008 din ianuarie până în august la 28,5 miliarde de euro. După ce în anii '90 România nu reuşise niciodată să atingă pragul psihologic de 10 mld. dolari. Cum însă importurile întrecuseră orice măsură, sărind în aceeaşi perioadă până la 39,5 mld. euro, deficitul balanţei comerciale a împins în sus soldul negativ al contului curent. Total deficit: 11 mld. euro. Consumul în creştere a făcut PIB. Piaţa imobiliară explozivă a făcut PIB. Piaţa automobilelor, care parcă înnebunise, a făcut PIB. Circulaţia rutieră strangulată în toate marile oraşe ale ţării făcea şi ea PIB. Populaţia se împrumuta, consuma şi făcea PIB. Un PIB însă nu tocmai sănătos, fiindcă în aluatul acestei valori adăugate produsele fabricate în România nu acopereau o pondere optimă.
În 2009, lucrurile au luat o întorsătură dramatică. Creditele şi-au încetinit ritmul. Cumpărăturile, îndeosebi cele legate de construcţii, de piaţa imobiliară şi de piaţa automobilelor, au scăzut văzând cu ochii. A scăzut şi deficitul contului extern de la 12 la sută la sub 5 la sută, provocând o ajustare dramatică a sectorului privat. Consecinţa: şomaj şi recesiunea din 2009. Faptul că în continuare deficitul extern a crescut mai încet şi în 2010, apoi în 2011, cu mult sub valorile din 2008, a fost desigur un semn bun. La urma-urmei, un deficit extern în creştere moderată, fără să urce mai sus de 5 la sută din PIB, a acţionat ca un întăritor.
Ce vedem în 2012 analizând datele publicate recent, pentru etapa ianuarie-august, faţă de aceeaşi perioadă din 2008? Exportul e mai mare: a crescut de la 28,5 mld. la 34,7 mld. euro. În schimb, diferenţa dintre importuri şi exporturi s-a redus substanţial: de la 11,7 mld. la numai 4,4 mld. euro. Şi încă un detaliu important: deşi la capitolul transferuri curente vedem o reducere substanţială a banilor veniţi de la românii care lucrează în străinătate, soldul pozitiv e marcat de intrări mai mari de fonduri europene. Nu atâtea câte ar fi trebuit să vină, dar cum soldul e pozitiv, faptul merită remarcat.
Sigur, cercul vicios e slăbit, dar încă nu e rupt. Şi mai e şi o problemă de echilibru care aşteaptă să fie soluţionată. Fiindcă nu avem niciun motiv să nu-l credem pe olandezul Jan Tinbergen, laureat al Premiului Nobel în economie, care sublinia: "Când o ţară doreşte să elimine un deficit al balanţei de plăţi trăind în limitele mijloacelor de care dispune, adică reducându-şi cheltuielile la nivelul venitului… venitul însuşi va scădea". Iar România este o astfel de ţară.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
