Cu cinci luni inainte de alegerile generale, ministrul finantelor a anuntat o relaxare fiscala care nu mai era asteptata pentru 2005, nici macar ca promisiune electorala dupa patru ani de jumatati de masura.
Anuntul surpriza a starnit doua tipuri de reactii: relaxarea nu este destul de curajoasa - asta nu e reforma fiscala adevarata, nemaivorbind de conotatia electorala inerenta; respectiv: bine, bine, scad impozitele, dar trebuie sa si creasca ceva, ca asa e in Romania; si nu ca ar fi vorba de cresterea impozitului pe dividende, ci de alte majorari ascunse, de o smecherie. Ministrul Tanasescu promite ca nu e vorba de nici o smecherie, impozitele chiar scad din 2005.
Fara indoiala, reducerea dintr-un foc a impozitului pe profit de la 25% la 19% este spectaculoasa. Si lasa mai multi bani intr-o economie care inca nu este capabila sa-i absoarba eficient.
La fel ca in cazul discutiei privind reducerea dobanzilor, s-ar pune problema daca economia romaneasca poate folosi fara probleme un asemenea stimulent, cand si fara el da semne de supraincalzire.
Reducerea impozitului pe profit de la 25% la 19% ascunde cel putin o gafa de strategie fiscala. Pentru ca ministerul finantelor sustine ca are asa ceva de mai multa vreme, desi autoritatea fiscala s-a obisnuit sa transmita mesaje confuze, care se pot schimba de la o luna la alta, inclusiv din ratiuni politice, trecand prin episoadele cu cota unica de impozit si pana la diferitele niveluri de impozite si calendare de reducere vehiculate la intervale scurte de timp. Gafa cu pricina o constituie chinuirea fara rost a exportatorilor, care trebuie sa suporte timp de un an presiunea unui impozit pe profit dublat la 25%. Un soi de experiment de rezistenta, la care companiile cu activitate de export sunt supuse intr-un an in care Romania ar avea nevoie poate mai mare ca altadata de o performanta a exporturilor care sa tina pasul cu foamea de importuri a economiei.
Cine trece testul, se va putea bucura anul viitor de promisa relaxare a impozitarii pana la 19%. Daca aceasta se si indeplineste.
Pentru ca ministrul Tanasescu nu poate oferi garantia unui proiect de lege de modificare si completare a Codului fiscal aprobat de Parlament, ci doar clasica ordonanta de urgenta - masura incapacitatii autoritatilor de a face lucrurile la timp - si care se poate schimba serios la fata in cursul dezbaterilor parlamentare.
In ipoteza in care planul ministrului va avea toata sustinerea politica necesara, Romania ajunge cu impozitul pe profit la o medie a cotelor practicate de cei zece noi membri ai UE.
Reducerile de impozite aplicate de mai multe tari dintre cele zece, incepand de la 1 ianuarie 2003, s-au reflectat intr-o crestere cu 14% a proiectelor de investitii atrase. Franta si Germania, care practica niveluri de impozitare aproape duble, dau deja semne de nervozitate vazand cum mari companii isi muta rezidenta fiscala tot mai spre Est si ameninta cu reducerea ajutoarelor pentru nou-intrati.
Oricum, Constitutia Europeana, cu greu finalizata la sfarsitul saptamanii trecute, stabileste ca problemele de fiscalitate, precum si cele legate de politica sociala, raman la latitudinea fiecarui stat membru al Uniunii.
Reducerea fiscalitatii pe afaceri s-a transformat intr-un curent care se tot extinde, fiecare tara incercand sa se pozitioneze cat mai bine pentru a atrage mai mult business pe teritoriul sau. Exista insa si o fundatura la capatul acestei curse: cat de jos pot cobori impozitele si pana cand pot suporta bugetele de stat astfel de relaxari fiscale.
In teorie, astfel de parghii sunt folosite pentru stimularea cresterii economice. Cum vor mai putea functiona aceste parghii o data de impozitele vor atinge limite minime, tocmai cand va fi nevoie de asemenea stimulente, si unde va ajunge lupta pentru competitivitate? Ramane de vazut. razvan.voican@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
