In urma cu mai mult timp, fostul presedinte Ion Iliescu lansa un atac dur la adresa PSD, acuzandu-si partidul ca practica un capitalism de cumetrie. Era una dintre manifestarile de autoritate asupra partidului menite sa-i pregateasca revenirea in forta la conducerea sa.
In urma cu trei zile, noul presedinte al tarii a lasat perplexa o tara intreaga oferindu-i cea mai buna dovada ca politica romaneasca este aceeasi, indiferent ca se deghizeaza in haine portocalii sau albastre. Seful statului roman a gasit de cuviinta sa numeasca in functia de vicepremier, nici mai mult, nici mai putin decat o ruda prin alianta, instituind o vertiabila politica de cumetrie.
Semnificatiile morale si politice ale deciziei presedintelui sunt diferite. Din punct de vedere moral, miscarea lui Basescu este problematica. Dupa patru ani de opozitie in care a facut apologia imoralitatii fostului regim, dupa o campanie electorala fundamentata pe argumente de natura etica, presedintele a sters dintr-o singura miscare intreaga colectie de virtuti inglobate in eticheta electorala "D.A.".
Gestul lui Traian Basescu este tipic politicianului care, extaziat de propriul succes, ajunge sa creada ca ii este permis orice. Este aceeasi capcana in care a cazut la un moment dat PSD-ul, care se credea etern, prea puternic pentru a fi dat jos. Nu doresc sa joc rolul de cenzor moral al lui Basescu. Sunt de acord ca nu este normal ca unui om de valoare sa-i fie refuzata o promovare, doar pentru simplul fapt ca este ruda cu cel care are puterea. Profesionalismul trebuie sa primeze intotdeauna in fata subiectivismului si cand spun acest lucru ma refer la ambele sensuri ale principiului. Adica cineva nu trebuie sa beneficieze de avantaje, dar nici nu trebuie sa fie lipsit de ele pe criterii subiective cum ar fi o relatie de rudenie. In lumea politica insa, si in cazul Traian Basescu, judecata trebuie nuantata. Pe de o parte pentru ca atunci cand ai pozat drept reper al moralitatii nu ai voie sa uiti idealurile in numele carora ai fost ales, iar pe de alta parte, pentru ca presedintele Basescu nu se afla la prima abatere. Nu pot sa uit cum, intr-un an in care Romania va semna tratatul de aderare, intr-un an decisiv pentru intrarea Romaniei in Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007, presedintele a dorit sa puna in fotoliul de ministru al integrarii europene o juna domnisoara care confunda Consiliul Europei cu Consiliul European, gafa impardonabila pentru care, un student la stiinte politice in anul intai de facultate ar pica automat examenul. Sigur, e bine ca pana la urma liderii Aliantei a trebuit sa-i retraga, jenati, sprijinul politic acelei domnisoare. Dar, cu toate acestea, mintea mea inca refuza sa inteleaga cum a fost posibila o asemenea eroare politica. Nici nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi fost reprezentata Romania de un asemenea ministru in discutiile tehnice de la Bruxelles, in care este esentiala o cunoastere solida a sistemului comunitar. Din punctul de vedere al moralitatii politice, cazul este similar cu cel al noului vicepremier. Presedintele stia ca fata nu se pricepe foarte bine la integrare, dar a impus-o in prima structura a cabinetului din acelasi motiv ca si in cazul noului viceprim-ministru: fidelitatea absoluta. Nu vreau sa spun ca dl. Seculici nu stie meserie, pentru ca acest lucru inca nu s-a verificat. Se prea poate ca domnia sa sa devina unul dintre cei mai buni membri ai cabinetului. Ceea ce ma intriga este faptul ca presedintele tarii a ignorat cu buna stiinta vulnerabilitati majore in cazul a doi cetateni propusi pentru inalte demnitati ale statului, plecand de la premisa ca popularitatea sa este suficienta pentru a acoperi dezamagirea provocata de actiunile sale. Asa cum in cazul domnisoarei Parvulescu a trecut peste incompetenta pentru a o face ministru al integrarii, in cazul domnului Seculici, presedintele a trecut peste legatura de rudenie, pentru a-l face viceprim-ministru.
Pana acum am analizat povestea exclusiv din unghiul eticii. Din punct de vedere politic, lucrurile sunt si mai incalcite. Ele privesc atat motivatiile numirii domnului Seculici, cat si semnificatiile alegerii persoanei sale. Asa cum spuneam, numirea sa poate fi rezultatul dorintei presedintelui de a-si impune un fidel in inima Cabinetului. Videanu are propriile sale jocuri, iar numirea lui Gheorghe Pogea, un apropiat al sau, i-ar fi sporit prea mult puterea posibilului viitor primar general in dauna presedintelui. Radu Berceanu, alt nume vehiculat pentru ocuparea postului, este la randul sau uns cu prea multe alifii pentru a accepta senin tutela basesciana.
In ceea ce priveste semnificatiile alegerii, sunt doua scenarii care merita luate in considerare. Pe de o parte, optiunea pentru un "no name" poate indica diminuarea treptata a greutatii vicepremierilor si transformarea lor in elemente decorative ale cabinetului Tariceanu. Pe de alta parte, alegerea unui om de casa al lui Basescu ar putea semnala dorinta presedintelui de a inventa o interfata intre el si Guvern, de a-si plasa o parghie de actiune directa si permanenta in cadrul Executivului, un tutore care sa-l tina la respect pe Tariceanu si sa cenzureze cabinetul in numele sefului statului.
Episodul numirii noului viceprim-ministru ne arata cat de scurt este drumul de la "capitalismul de cumetrie" la "politica de cumetrie". El ne spune ca politica este aceeasi, indiferent de limba in care e vorbita.
Lectia pe care trebuie sa o invatam cu totii este ca nu exista politiceni buni si politicieni rai, politicieni corecti si politicieni incorecti. Singura distinctie acceptabila este intre politicieni ai puterii si politicieni ai opozitiei, cu precizarea ca cei mai multi joaca de mai multe ori pe parcursul vietii ambele roluri.
* Remus Stefureac este doctorand in stiinte politice la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
