E cert, nu trăim doar ca să consumăm. Şi ar fi împotriva firiisă considerăm că oamenii sunt în exclusivitate preocupaţi sămuncească şi să câştige bani numai şi numai ca să-şi achite notelede consum. Dacă însă, astăzi, discutăm atât de mult despre consumşi despre credite, ca motoare ale bunăstării, de fapt ca motoareale ieşirii din recesiune, această realitate are nu doar ofundamentare obiectivă; ci şi o motivaţie subiectivă.
Cândva, prin anii '70, am citit un foarte interesant roman rusesc.Nu-mi mai amintesc nici autorul, nici titlul. Dar îmi amintesc bineo secvenţă cu o morală semnificativă pentru tema în cauză. Acţiunearomanului se petrece în redacţia unui ziar. Un mare scriitor,într-o vizită de o jumătate de oră la redactorul-şef, discută numaidespre bani. După ce a plecat musafirul, o studentă practicantă,care fusese de faţă la discuţie, îl întreabă intrigată peredactorul-şef: "Omul ăsta nu ştie să vorbească decât desprebani?". Răspunsul e memorabil: "Dar despre ce vrei să discute,despre talent? Are cu carul. Bani n-are, aşa că e normal să discutedespre bani!"... Ei bine, asta facem şi noi, discutăm despre ce nuavem: bani, credite, consum, bunăstare, creştere plus.
Normal, discutăm despre ce nu avem. După ce timp de cinci ani, din2004 până în 2008, marea speranţă a fost trecerea rapidă la un altstandard de viaţă. Apropiat de ceea ce vedeam în filmeleoccidentale. Dar speranţa s-a spulberat încă de la începutul anului2009, sub impactul recesiunii, când banii s-au împuţinat, băncilen-au mai dat credite, consumul s-a restrâns, iar creşterea plus s-atransformat în creştere minus. Deziluzia că n-au ajuns labunăstare, după atâţia ani de boom economic, i-a orbit pe mulţişi-i împiedică acum să judece raţional. Este tot mai mult evocat"stilul de viaţă" de dinainte de '89, iar Nicolae Ceauşescu iesecâştigător
într-un recent sondaj de opinie în faţa actualilorpoliticieni.
Ce visase de fapt societatea noastră între 2004-2008? O bunăstareimposibilă, desigur, schiţată pe baza unor imagini răzleţe, dinOccident, adunate din filmele văzute la televizor. Vis alimentat decreditele date de bănci, de salariile şi pensiile dublate şi debanii trimişi acasă de românii plecaţi în lume. Dar nu visau obunăstare pe care s-o putem înfăptui noi, cu mijloacele noastre, încondiţiile noastre. Şi cum modelul nostru s-a dovedit a fi totaldiferit de traiul nostru - fiindcă viaţa n-a curs ca-n filme, ci pefăgaşul ei real, cu o nouă fază a ciclului, dominată de recesiune,inflaţie, şomaj, salarii scăzute - disperarea a luat loculsperanţei. Fiindcă după mai multe trimestre de recesiune, am văzutcă în anii de boom am epuizat o bună parte din resurse într-oîncercare disperată de a trăi mai presus de puterile noastre. Acumne-am trezit că preţul consumului fără reforme trebuie să fieplătit.
În decembrie 2008 s-a închis un cerc. Am lăsat în urmă cinci ani decreştere economică mare şi de dezinflaţie. Şi am intrat, iată,începând din ianuarie 2009, în recesiune. Vremuri grele. Din cauzarecesiunii, care continuă - se închid fabrici, companii dinservicii ori din alte sectoare, mii şi mii de oameni îşi pierdlocurile de muncă, salariile scad, bugetul poartă semnulausterităţii - viaţa unei mari părţi a populaţiei s-a înrăutăţit.Şi am constatat, treptat, că nu-s deloc puţine vocile - îndeosebidin rândul celor care cred că România nu merge pe un drum bun - ceatrag atenţia că mai suntem încă legaţi de obişnuinţa de a lăsa deprea multe ori întâmplarea să decidă în locul nostru. Din acestmotiv, pe măsură ce au fost vindecate răni vechi, s-au redeschisunele noi. Această ştafetă a durerii a generat confuzii,neîncredere, chiar fatalism. Şi concluzia că am fi greşitdrumul.
E regretat Ceauşescu? Românii au dat uitării cozile de lamagazinele alimentare, frigul din case, duminicile lucrătoare,salariile amputate din anii socialismului? Adevărul e altul. Răulde-atunci a rămas doar o amintire. Tot mai mult estompată. Răulrecent a devenit istorie trăită. Şi populaţia, în cea mai mareparte, şi-a format opinia că... trăieşte mai rău ca înainte.
Un sondaj e doar un sondaj. Nimic mai mult. Răspunsurile date decei chestionaţi - direcţie greşită, preferinţele pentru Ceauşescu -nu fac trimiteri nici la viaţa politică actuală, nici la noul tipde economie, la starea morală a societăţii sau la toate laolaltă,ci la simţăminte. Dacă mulţi oameni simt că le merge rău, aurăspuns desigur că lucrurile în România merg rău. Sondajele măsoarădoar simţirea colectivă.
Probabil că, fiind vorba de măsurarea sentimentelor şiresentimentelor, contează şi timpul în care s-a făcut sondajul.Într-un moment în care creşte TVA-ul şi se scumpeşte viaţa, iarsalariile scad, răspunsurile date sunt de înţeles. Căci, înproporţie considerabilă, simţirea colectivă e dominată de o starede îngrijorare accentuată. O stare ce numai un nou ciclu decreştere o va schimba.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
