Tot tintind inflatia, BNR s-a vazut la mana Guvernului: cat de mult va mai scadea inflatia anul viitor depinde in mod esential de capacitatea acestuia de a renegocia la Bruxelles termenii de aliniere a pretului gazelor naturale la cotatiile internationale.
Daca initial era vorba de o majorare de la circa 110 dolari la mia de metri cubi la 150 de dolari, intre timp pretul international a urcat la 260 de dolari. In conditiile in care UE ar pretinde alinierea la noul pret - asa cum au facut-o deja expertii FMI - banca centrala ar avea o problema majora in a sustine tendinta de scadere a inflatiei, chiar si o tinta de 6,5% devenind nerealista.
In acelasi timp, Banca Nationala nu poate sa nu se teama de o "razgandeala la razgandeala" a Guvernului in privinta politicii fiscale, respectiv de recurgerea in cele din urma la majorarea TVA sau chiar a nivelului cotei unice - asa cum sugereaza in ultima vreme din ce in ce mai multe voci.
O majorare a cotei unice de la 16% la 19%, de exemplu, ar putea rezolva problema nevoii de venituri a bugetului, imposibil de acoperit chiar in conditiile unei colectari mai bune. In acelasi timp, spre deosebire de varianta majorarii TVA, cresterea nivelului cotei unice nu ar avea efecte inflationiste imediate si substantiale.
In momentul de fata, banca centrala se confrunta cu un grad ridicat de incertitudine privind riscurile de crestere a preturilor pe care ar trebui sa le acopere anul viitor, insa inca ezita sa modifice tinta de inflatie de 5%.
Cu doua luni inainte de inceputul lui 2006, Guvernul nu da nici un semn de graba in adoptarea ordonantei de urgenta privind modificarea Codului fiscal. Adica tot nu este clar in ce masura parghia fiscala va influenta cererea de consum anul viitor. Pe de alta parte, sunt toate sansele sa se mentina un risc ridicat de instabilitate legislativa in domeniu, in conditiile in care Parlamentul ar putea modifica ordonanta de urgenta a Guvernului, iar aceasta sa se intample dupa inceputul noului an fiscal, avand in vedere criza de timp deja existenta. Culmea este ca bugetul pe 2006 ar urma sa fie aprobat de Parlament inainte de a exista un Cod fiscal definitivat pentru anul viitor, iar aceasta bizarerie a fost remarcata si de FMI.
O prima clarificare - cel putin formala - a intentiilor Executivului ar putea veni in decembrie, cand ar trebui definitivata varianta pentru 2006 a Programului Economic de Preaderare.
Pana atunci insa, banca centrala isi pregateste portite de iesire in cazul in care deciziile guvernamentale ii vor da peste cap socotelile privind reducerea inflatiei.
In incercarea de a nu-si sifona prea rau credibilitatea in fata publicului, BNR va scoate in fata un set de clauze de exonerare prin care invoca situatii obiective, independente de actiunile sale, pentru care isi rezerva dreptul de a modifica tinta de inflatie. Printre acestea figureaza si preturile internationale la materii prime, in principal petrol, dar mai ales cresteri substantiale ale preturilor administrate, in afara calendarului initial. Printre clauze figureaza si eventuale fluctuatii ample ale cursului de schimb determinate de cauze aflate in afara fundamentelor economice interne si a implementarii politicii monetare a Bancii Nationale.
Totusi, credibilitatea politicii de tintire a inflatiei este deja subrezita in conditiile in care tinta a fost schimbata in august de la 7% la 7,5%, dupa ezitari in stabilirea la un punct procentual a unei benzi de variatie tolerabile, iar cifra finala ar urma sa se situeze foarte aproape de limita superioara a acesteia - 8,3%.
Incertitudinea de la nivel guvernamental se transfera asupra politicilor bancii centrale si implicit asupra mediului de afaceri, care, din nou, are dificultati in constructia bugetelor si a planurilor pentru anul viitor, intr-un context economic dominat de atatea semne de intrebare.
Necesitatea unei cresteri a fiscalitatii - sustinuta acum si de consilierul economic al Guvernului, Giovanni Ravasio, fost comisar european - a fost invocata si in recentele negocieri cu Fondul Monetar International.
Expertii institutiei financiare internationale au aratat cu degetul o problema care nu a primit raspuns: desi rata de impozit de 16% a redus substantial incasarile bugetare din impozitul pe venit, dar mai ales din impozitul pe profit, Guvernul nu s-a grabit sa elimine complet diferitele scutiri de taxe si sa blocheze portitele de evitare a impozitelor, fara ca macar sa fi introdus cu adevarat o cota unica, aplicabila tuturor tipurilor de venit obtinute de un contribuabil persoana fizica.
Aceasta unificare ar urma sa aiba loc de-abia in 2006.
Practic, extinderea aplicabilitatii cotei de 16%, impozitarea terenurilor, cresterea impozitelor pe cladiri si masini, precum si ipotetica imbunatatire a colectarii, sunt solutiile pe care Guvernul se multumeste sa mizeze pentru a aduce mai multi bani la buget.
Buget care trebuie sa sustina reducerea cu doua puncte a contributiilor sociale, sa aloce fonduri mai mari pentru educatie si sanatate, sa finanteze investitii in autostrazi.
Chiar si premierul Calin Popescu- Tariceanu afirma recent ca majorarea TVA ar fi reprezentat o solutie pe care regreta ca nu a adoptat-o. Daca insa se razgandeste?
Ministrul sau de finante, Sebastian Vladescu, stramba din nas la majorarea de venituri de 1% din PIB pe care ar aduce-o cresterea nivelului TVA, insa nici nu are alte solutii aplicabile pe termen scurt, in afara de ideea impozitarii activitatilor economice din mediul rural, care nu se stie cand si cum va fi infaptuita.
Ramane asadar o adevarata prapastie intre nevoile de bani ale bugetului si solutiile Guvernului, numai ratiuni populiste si politicianiste putand justifica intarzierea adoptarii unor masuri care sa asigure depasirea pragului de venituri de 30% din PIB.
* Razvan Voican este redactor-sef adjunct la ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
