Speranţa că un nou ciclu economic se va întrupa în 2011, mizânddesigur pe o nouă fază, de avânt, nu este nicidecum neîntemeiată.Trenul a pornit, dar ar putea avea întârzieri ce ar putea săînceapă a fi recuperate abia în semestrul al doilea. Mai ales că nuau fost găsite încă soluţii pentru depăşirea stării financiarefragile din acele companii risipitoare de resurse. Dintre cele destat mai cu seamă. Sunt însă şi alte neîmpliniri ce au fostreportate din 2010. Şi, după cum vom vedea, ne vor da dureri decap de-a lungul întregului an 2011.
Ce schimbări aşteptăm în 2011? Întâi şi întâi, ne dorim să vedemsfârşitul unui ciclu economic, care a avut baza de lansare în anul2000, şi începutul unui nou ciclu. În decembrie 2008 s-a produs orăsturnare dramatică. Se încheiase faza de creştere economică plusa ciclului actual. Şi începea faza de declin. După ce, timp de nouăani, epuizasem o bună parte din resurse într-o încercare disperatăde a trăi mai presus de puterile noastre, ne-am trezit în 2009 căpreţul consumului fără reforme este extrem de greu de plătit. Ne-amtrezit, dintr-o dată, că banii sunt mai puţini şi mai scumpi. Iaroferta internă de mărfuri, în condiţiile în care serviciile,industria şi agricultura erau mult rămase în urmă, fusese devansatăde cererea de consum. Mai mult, din cauza vechilor reflexe, de carereuşisem să ne rupem, sectorul privat trăia sub nenumărateameninţări. Economia nu putea produce bani care să fie investiţi înacţiuni de anvergură. Iar de afară, fluxul valutar îşi răriseintrarea în ţară. Aşa că ne-am văzut siliţi să lăsăm în urmă nouăani de creştere economică mare şi şapte ani de neîntreruptădezinflaţie. Intrând, începând din ianuarie 2009, în recesiune.
Vremuri grele. Din cauza recesiunii care ne-a dat de furcă doiani fără întrerupere, s-au închis fabrici, companii din serviciiori din alte sectoare, sute de mii de oameni şi-au pierdut locurilede muncă, salariile au scăzut, viaţa unei mari părţi a populaţieis-a înrăutăţit. Şi am constatat, treptat, că nu-s deloc puţinevocile care susţin că România nu merge pe un drum bun.
Şocul cel mai dur ni l-a produs despărţirea de iluzii. Să neamintim că, în România, criza a început cu restrângereaîmprumuturilor date de bănci. De aici, inevitabil, am ajuns laajustarea consumului. De fapt, am ajuns la o încetinire a creşteriibunăstării peste cota veniturilor curente. În plus, societatearomânească s-a văzut nevoită să reînveţe că accesul la o bunăstare,pe datorie, pe care începusem s-o încropim, nu este posibil fărăîndeplinirea unor criterii cu desăvârşire raţionale. Şi nicidecumemoţionale. Iar cât timp oferta internă de bunuri şi servicii aveasă crească nu încet, ca în cel de-al patrulea trimestru din 2008,ci înregistrând valori negative, ca în 2009 şi 2010, populaţia nu amai avut niciun motiv să spere că ar putea consuma mult mai multplătind cu banii de la bănci. Şi cu deficit extern. Şi cu deficitbugetar. Şi cu bani trimişi acasă de românii plecaţi în lume, caretot urcau: 3,1 miliarde de euro în 2004; 3,9 în 2005; 5,2 în 2006;6,3 în 2007 şi 6,6 în 2008. Bani mulţi. Care sub impactul crizei,au început să scadă: 4,3 miliarde euro în 2009 şi 3,4 miliarde euroîn 11 luni din 2010. Ne rămânea, aşadar, o unică şansă: un acord deîmprumut cu Uniunea Europeană, FMI şi alţi finanţatoriinternaţionali. Un acord de finanţare ce constituia un obiectivvital. A fost încheiat în primăvara lui 2009. Care erau condiţiile?Cea dintâi: scăderea deficitului bugetar, ce făcuse un saltpericulos în sus după ce ani în şir ne-am situat sub pragul de 3 lasută, înteţind astfel iluzia că am îndeplini un important criteriude trecere la euro. Şi iată că, în 2008, ne-am trezit cu un deficitde peste 5 la sută. Deficit ce avea să fie şi mai mare în 2009.
A fost creşterea PIB-ului o condiţie a acordului? Nicidecum. Şinici nu putea să fie. În concepţia Uniunii Europene, pe care şi FMIo îmbrăţişează, ordinea lucrurilor în vederea ieşirii din recesiuneeste cea firească: mai întâi însănătoşirea bugetului şi apoiimpulsul de creştere economică. Aşadar, era normal ca, mai întâi,România să pună accentul pe ajustările bugetare. Absolut necesare.Căci oferta internă nu putea fi niciodată hrănită cu… deficitbugetar. Atât timp cât investiţiile erau încă timide, performanţeleaveau să crească încet. Schimbări importante nu aveau cum săintervină. Şi nici mai multă bunăstare nu puteam avea. O alegereradicală era, aşadar, inevitabilă. Ori grăbeam ajustareastructurală, ori eram siliţi şi în 2011 la o restrângere dramaticăa cererii de consum solvabile. Altă variantă nu aveam.
De nenumărate ori, în dezbateri publice, am auzit rechizitoriiîmpotriva austerităţii, însoţite de pledoarii pentru grăbireaieşirii din recesiune încă din 2010. Prin forţarea unor deficitebugetare mari şi a unui surplus de inflaţie, care să ajute atâtveniturile fiscale, cât şi creşterea economică. Am mai scris şi măvăd nevoit să repet: cu teze populiste se poate susţine orice.Inclusiv ieşirea din recesiune începând chiar de mâine. Numai că,în nicio împrejurare, cheltuielile bugetare nu pot fi mai mari nicimăcar cu un leu decât veniturile bugetare plus împrumuturileangajate de stat pentru acoperirea deficitelor bugetare.
Vom putea face în 2011 ce n-am putut face în 2010? Da… dar numaidacă nu vom mai fi preocupaţi doar de simptome, fără să mergemdecât rareori la rădăcini, la cauze. Căci am fost obişnuiţi, îneconomie, să gândim de azi pe mâine, în loc să concentrămpoliticile şi opţiunile economice într-o perspectivă pe termenlung. Şi fără să înţelegem că ieşirea din recesiune presupune unproces îndelungat, complex şi dificil. Şi că implicarea masivă astatului, devenită curea de legătură între bănci şi pieţe, cere dinpartea societăţii româneşti un efort uriaş de grabnicărestructurare, de eficientizare, de perfecţionare a întregiiactivităţi. Fapt ce implică adaptarea în viteză a economiei la unsistem competitiv, de instituţii şi de structuri performante.
Aşadar, nu poate fi vorba de o ratare a creşterii economice în2010 pentru că în 2010 nu a existat un astfel de obiectiv. Eralimpede că ţara nu se putea angaja pe două fronturi: însănătoşireabugetului şi ieşirea din recesiune. Fapt ce a făcut ca acest aldoilea front, ieşirea din recesiune, să fie reportat în 2011.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
