Resuscitarea bugetului, începând cu balanţa veniturilor şiîncheind cu balanţa cheltuielilor, a devenit urgenţa-urgenţelor. Şiorice amânare a restructurării celor două balanţe ar fi un riscextrem. Calea firească pentru redresarea bugetului ar fi ca roataafacerilor să se învârtească fără odihnă, în aşa fel încât să vedemînmulţindu-se banii sănătoşi. A gândi însă că, în 2010, societatearomânească ar putea păşi pe această cale este mai mult decât oiluzie. Numai că alternativele de forţă majoră deschid capcane încare economia suflă greu.
Soluţia aleasă pentru ieşirea din impas a fost de forţă majoră aînăspririi fiscalităţii, accentul-şoc căzând pe creşterea taxei pevaloarea adăugată. Acel TVA plătit de noi toţi, de la copii labătrâni, la fiecare cumpărătură, de la covrigi la automobile. De cea adoptat România această cale, fără îndoială iritantă în plansocial şi politic? Pentru că fiscalitatea excesivă ne condamnă săamânăm şi mai mult ieşirea din recesiune. Taxele mai mari ameninţăiniţiativa privată, descurajează activitatea companiilor şi îiblochează pe investitori. E drept, poate vor fi adunate mai multevenituri la buget, dar cu preţul uriaş al prelungirii crizei. Şi alunei inflaţii deprimante, ce ar lovi întreaga societate. De ceaşadar? Fiindcă nu exista o altă cale.
Căile de forţă majoră, un timp, pot să ne asiguresupravieţuirea. În condiţii de forţă majoră. După care va fi nevoiesă devină posibilă, repede, cât mai repede, înaintarea pe căifireşti. Altfel, vom fi nevoiţi să suportăm - prin adăugare latăierile de salarii şi la creşterea TVA - alte împovărătoaremajorări de taxe.
Societatea românească are nevoie de un climat economic sănătos,întemeiat pe grija pentru lucrul bine făcut. Un astfel de climat nuva putea să fie consolidat înainte de a fi trasate câteva linii deforţă: întărirea disciplinei financiare şi contractuale,dezvoltarea educaţiei pentru munca performantă, preocuparea pentruformarea unor elite economice. Iată datele tabloului. Paradigmavremii. Ţara visează, acum, la ieşirea din recesiune. La creşterecu semnul plus. Dar la o astfel de valoare adăugată nu vom putea săajungem fără garanţia că vom putea obţine un PIB sănătos. Fiindcă,dacă am forţa creşterea, n-am obţine decât o creştere bolnavă. Unritm mai bun al Produsului Intern Brut fără o creştere de bunăcalitate. Iar asta nu ne-ar aduce neapărat şi condiţii de viaţă maibune. Dincolo de cele trei oglinzi în care se reflectă creştereaeconomică - PIB-ul total, PIB-ul pe locuitor şi ritmul de mişcareal PIB-ului exprimat în procente - o mare însemnătate o arestructura acestui indicator sintetic. Dacă producţia de bunuri şide servicii nu se face în totalitate cu faţa la criteriilecalitative, plusul de valoare adăugată nu ar aduce mai multăbunăstare. Dimpotrivă, am avea mai puţină bunăstare.
În 2010, însă, nu cred că România are condiţii pentru a începereformele structurale de care avem nevoie. Consider că, deocamdată,suntem nevoiţi să punem accentul pe ajustări structurale. Absolutnecesare. Iar oferta internă însă nu va putea fi niciodată hrănităcu... deficit bugetar. Atât timp cât investiţiile sunt încă timide,performanţele vor creşte încet, iar milioane de români vor continuasă-şi facă un stil de viaţă din supravieţuirea de azi pe mâine,mulţi trăind numai din ajutoare sociale. Schimbări importante n-aucum să intervină. Şi nici mai multă bunăstare nu vom avea. Oalegere radicală e, aşadar, inevitabilă. Ori va fi grăbităajustarea structurală, ori vom ajunge la o restrângere dramatică acererii de consum solvabile. Altă variantă nu avem.
Un lucru se înţelege greu: acela că, pentru stimularea muncii,înainte de bani avem nevoie de o gândire vie, modernă, descătuşatăde povara trecutului. Altfel, viaţa va continua să fie grea pentrusalariaţii cu venituri fixe şi mici. Şi, mai cu seamă, pentrupensionari. Ei, cei dintâi, vor fi loviţi de preţurile ce seapropie, în România, de cele din ţările dezvoltate. În timp cepreţul muncii va fi pe mai departe împiedicat să urce de eficienţamodestă a muncii.
Din criză nu avem cum să ieşim cu adevărat fără activarea unorvalori în care oamenii să creadă. Şi care să le motiveze spiritulde iniţiativă, atitudinea corectă faţă de legi, nevoia de ordine şide muncă performantă. Mai mult chiar: să fie stimulaţi - prin accesliber la educaţie, la învăţătură, la afirmare - să devinăcompetitivi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
