Fără îndoială, 2011 este un an greu. Chiar dacă în acest anpovara inflaţiei se va reduce treptat, înjumătăţindu-se faţă de2010. Iar creşterea economică va urca de la minus la plus. Probabilpână undeva între 0,5 şi 2 la sută.
De ce fel de creştere am putea avea însă parte? Aici e problema.Căci în prea mică măsură PIB-ul anului 2011 ar putea fi întemeiatpe plusuri de competitivitate şi de eficienţă. Ne trag încă înapoicompaniile indolente, îndeosebi cele cu capital de stat. Din cauzalor, societatea românească s-a ales cu multe note de platăusturătoare. Plătim pentru că ani în şir munca eficientă nu a fostcorect stimulată. Pentru că salariile au fost rupte deproductivitate, de eficienţă şi de competitivitate. Pentru căproducţia şi consumul s-au dezechilibrat îngrijorător. Pentru că omare parte a economiei produce pierderi în loc de profit. Suntbolile cele mai grave. Societatea, în ansamblu, resimte efectelelor dureroase.
România va ieşi din recesiune mizând pe produse competitive,care să fie căutate pe piaţa internă şi la export. Şi pe un climatde raţionalitate contractuală, monetară, fiscală şi salarială.Numai aşa va creşte puterea de cumpărare a banilor noştri. Apoi,inflaţiei va trebui să i se retragă rolul de înlocuitor deproductivitate şi de eficienţă. Avem o singură şansă în 2011: ocotă de inflaţie suportabilă.
Numai că, iată, voci din clasa politică, dar şi unii economiştistrigă insistent: "Vrem inflaţie!" De fapt, n-o spun chiar aşa, peşleau, dar cer răspicat: un deficit bugetar încă şi mai umflat.Ceea ce ar aduce mai multă inflaţie.
Dacă devenim mai atenţi la nuanţe, vom vedea că despre inflaţienu vorbesc chiar voalat. De multe ori spun clar că fără inflaţiePIB-ul nu poate să crească şi nici investiţiile nu au din ce să sealimenteze. Mai e şi o categorie care avertizează că dacă nu i sedă drumul inflaţiei, va exploda şomajul. Şi unii, şi alţiiargumentează că, în istorie, multe ţări au făcut creştere economicăpe fond inflaţionist. Au dreptate? Să judecăm. Întâi şi întâi,prezentul nu mai seamănă cu trecutul. Iar dacă analizăm realităţilenoastre de astăzi, vom vedea că în anii cu inflaţie mare economianu a funcţionat bine. Inflaţia mare a adus numai iluzia de bine, îna cărei plasă au căzut companiile de stat, cu deosebire celemonopoliste. Fiindcă au făcut profit din inflaţie. Acum, e foartegreu ca aceste companii să fie dezvăţate de drog, care le-a datdoar senzaţia de bine, în timp ce le-a moleşit. Toate acestecompanii vor avea nevoie, ca să supravieţuiască, de muncăîndârjită, de organizare raţională a muncii, de asumare a risculuiîn afaceri şi de management performant. Valori cu care ele nu suntdeloc obişnuite. Iată de ce şi în 2011 acestea sunt încă în liniaîntâi a susţinătorilor inflaţiei. Adică a supravieţuirii prinpreţuri mari.
Inflaţia mare ne-a făcut rău şi prin faptul că a lovit puternicîn stimulentele muncii. Preţurile căţărătoare au îndepărtatnumeroase categorii sociale de fluxul real al pregătirii şiperformanţei profesionale. Din această cauză, în primul rând, noinu avem decât o eficienţă modestă. Munca nu este competitivă şinici nu e stimulată să fie competitivă.
Inflaţia mare a avut, de fapt, un rol demoralizant la nivelulîntregii societăţi. Preţurile, în urcare continuă, au îngrijoratpermanent populaţia şi au produs confuzie socială. Românii s-ausăturat însă de preţurile în creştere neîncetată. De altfel,suportă tot mai greu inflaţia. Iată de ce, între marile teme aleanului 2011, ofensiva împotriva inflaţiei trebuie să fie ceadintâi.
Bătălia cu inflaţia va fi însă grea. şi va fi cu atât mai greacu cât, pe de o parte, e nevoie să li se dea în cap preţurilorpentru a nu descuraja consumul; în timp ce, pe de altă parte,trebuie să fie dusă mai departe operaţiunea "adevărul preţurilor"începută în noiembrie '90 şi încă neîncheiată. Şi care nici nu vaputea fi încheiată înainte de sfârşitul acestui an. Pentru că avemîncă preţuri administrate de stat la produse de primănecesitate.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
