Deseori, în momente dificile, poporul român a vibrat larăsunetul deşteptării şi a întors de partea lui roata vremii. De cesă n-o facă şi acum, când trecem printr-o grea recesiune? Fiindcăşi acum, ca şi în alte împrejurări grele ale istoriei României, enevoie de acţiune concentrată, la nivelul întregii noastresocietăţi, pentru ieşirea din recesiune şi, apoi, pentru încheiereaconturilor cu actuala criză. Numai că muntele nu poate fi urcat laîntâmplare. Avem nevoie de repere şi de semne la fiecareintersecţie, care să ne arate drumul cel bun.
Trasarea reperelor nu poate fi făcută însă numai cu privireaîndreptată spre viitor, ca să vedem unde şi când ar trebui săajungem, cum se subliniază deseori în dezbaterea publică. Esteinevitabil să privim şi înapoi, să analizăm cu obiectivitate ce nis-a întâmplat, cum ne-am trezit noi în vâltoare.
Criza a pătruns în România pe mai multe căi. Şi a pătruns încetulcu încetul, începând încă din 2007.
Un traseu a fost cel informaţional. Veştile rele venite dinAmerica, apoi din vestul Europei au dat naştere, şi la noi, unoropinii potrivit cărora vom suporta o criză ca în anii l929-1933. Şiiată cum, înainte de a da piept cu criza economică, am trecutprintr-o criză de nervi.
Un alt traseu a fost cel inflaţionist. Scumpirile din Vest, dinvara lui 2007, au molipsit şi preţurile noastre. Şi am văzut cum,treptat, consolidarea dezinflaţiei începea să piardă teren.
Apoi am văzut cum începe "să fie animat" traseul cursului deschimb. S-a întors roata leului, de la o apreciere excesivă, pânăîn iunie 2007, către deprecieri ce îngrijorau cu deosebire aceaparte a populaţiei care se împrumutase în valută.
Din vara lui 2008, influenţele au venit pe canalul financiar.Valurile de valută, cu care ne obişnuiserăm în anii trecuţi, seîmpuţinau. Băncile pierdeau simţitor din interesul pentruextinderea creditării; şocul l-au primit întâi companiile, apoipopulaţia.
Traseul comercial nu avea cum să fie ocolit de turbulenţe. Am văzutcum îşi face loc reducerea drastică a exporturilor româneşti, caurmare a reducerii cererilor din Vest.
Recesiunea, anunţată deja de contracţia economică din ultimultrimestru al anului 2008, şi-a arătat adevăratele dimensiuni de-alungul întregului an 2009. Şi a continuat în primul, apoi în aldoilea trimestru din acest an. Datele statistice, dacă sunt cititecorect, ne arată că n-am ieşit încă nici din criză şi nici dinrecesiune. Şi, făcând calcule simple, vedem că nici în următoareledouă trimestre nu vom ieşi din criză şi din recesiune.
Ţara visează, totuşi, la ieşirea din recesiune. La creştere cusemnul plus. Numai că la o astfel de valoare adăugată nu avem cumsă ajungem fără garanţia că vom putea obţine un PIB sănătos. Iatădeci un reper: PIB sănătos. Şi altele?
În 2010, nu cred că România are condiţii pentru a începe reformelestructurale de care avem nevoie. Consider că, deocamdată, suntemnevoiţi să punem accentul pe ajustări structurale. Absolutnecesare.
Problema noastră, acum, este nevoia de un climat economic sănătos,întemeiat pe grija pentru lucrul bine făcut. Un astfel de climat vaputea să fie consolidat numai şi numai dacă vor fi trasate câtevalinii de forţă, ca repere ale ieşirii din dificultăţile actuale:întărirea disciplinei financiare, dezvoltarea educaţiei pentrumunca performantă, preocuparea pentru activarea elitelor economice.Iată datele tabloului. Paradigma vremii.
Populaţia României, înainte de criză, dobândise o teribilă poftă deconsum, întreţinută în bună măsură de bănci, fără să aibă încontrapartidă şi o teribilă poftă de muncă performantă. A venitînsă criza şi a domolit pofta de consum. Decalajul dramatic dinanii 2004-2008, între puterea de cumpărare a populaţiei, încreştere explozivă, şi posibilităţile economiei româneşti de aacoperi piaţa cu bunuri de larg consum, se restrânge acum fărăîncetare. Dar nu în sensul dorit, acela al unor plusuri de ofertă,ci într-unul nefericit, exprimat de scăderea cererii de consum.Faptul că a scăzut consumul nu ne încălzeşte deloc. Mai ales cărămâne nerezolvată o altă problemă: pofta de muncă. Am în vedere,desigur, nu munca în doru' lelii, cum se mai obişnuieşte pe la noi,ci munca producătoare de valori competitive.
Fără îndoială că ne trebuie mai mult PIB. Dar un PIB performant, cuo structură nouă, cu valori adăugate care să exprimecompetitivitate, profit, orientare spre piaţă. Altfel, degeaba vafi reluată creşterea economică. Dacă, acum, la efortul de ieşiredin criză nu va adera întreaga economie, chiar întreaga societate,promovând concurenţa şi, în primul rând, disciplina financiară,scopul fiind însănătoşirea economiei şi a bugetului, se vor înmulţişi mai mult durerile noastre de cap. Nivelul de trai al populaţieinu va mai urca. Iar vinovatul nu va fi criza globală.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
