Avem nevoie ca de aer, în acest an, de creştere economică. Defapt, avem nevoie de un PIB cu semnul plus. Ne-am mulţumi şi cuplus 0,5 la sută, dar ne-ar prinde bine un plus de 2 la sută. Lamai mult nu are sens să sperăm, în 2011, fiindcă nu avem cum săobţinem o creştere mai mare.
La un PIB cu plus am râvnit şi în 2010. Ţinta s-a dovedit a fiînsă de neatins. Ne-a fost clar, la jumătatea anului trecut, că nuaveam de ce să aşteptăm o creştere plus, nici măcar cu 0,1procente, fiindcă ar fi fost imposibil să vină. Căci 2010, fiindanul bătăliei pentru echilibrarea bugetului, a fost împovărat cuajustări severe, îndeosebi după 1 iulie, între care tăierea unuisfert din veniturile bugetarilor şi majorarea taxei pe valoareaadăugată cu cinci procente, fapt ce a făcut imposibilă ieşirea dinrecesiune. Aşa că am coborât ştacheta la minus doi. Asta a fostprognoza. Probabil că, după ce se vor fi încheiat socotelile, pe lajumătatea lui februarie, vom vedea că PIB-ul va fi cam pe unde is-a prezis. PIB-ul anului 2010.
În 2011 am intrat după doi ani de recesiune: 2009 şi 2010. Opttrimestre, unul după altul, de creştere economică minus. Cum un altreilea an de recesiune ar fi greu de suportat, ne vedem nevoiţisă-i punem punct descreşterii. Un PIB mai mic în 2011, faţă de2010, ar fi fără îndoială o sursă de mari complicaţii. Într-un altreilea an consecutiv, care să se încheie cu valoare adăugatănegativă, suferinţele cele mai mari le-ar îndura bugetul de stat.
Dacă nu vom avea mai mult PIB, economia va produce bani maipuţini; mai departe, vor fi şi mai mici cheltuielile pentruspitale, pentru şcoli, pentru ordinea publică; dar mai cu seamă,vor fi din nou reduse sumele pentru investiţiile îninfrastructură.
Bugetul se construieşte pe trei piloni: PIB, inflaţie şi curs deschimb. Dacă, în 2011, inflaţia se va înjumătăţi, iar cursul deschimb va fluctua pe o piaţă valutară stabilă, cum sună prognozele,înseamnă că şansele ca anul să fie mai bun vor fi mari. Dar vor ficu adevărat mari aceste şanse numai dacă vom avea mai mult PIB.Altfel, se va ajunge inevitabil la o reducere a încasărilorbugetare, îndeosebi a celor din impozitele pe profit şi din taxa pevaloarea adăugată. Iar diferenţa nu va putea fi acoperită dinvenituri suplimentare, care să fie obţinute prin creştereafiscalităţii. Fiindcă tot mai multe companii, chiar şi dintre celede stat, îşi întorc buzunarele pe dos, ca să vadă MinisterulFinanţelor că sunt goale. Cu ce să plătească? Aflate de ani de zilela reanimare, aceste companii aşteaptă, după ce va trecerecesiunea, o relaxare şi nu o înăsprire a fiscalităţii.
Aşadar, 2011 va fi mai greu decât 2010. Dacă vrem ca, în aniiviitori, să ne fie ceva mai bine. Pentru că, în acest an,societatea românească va fi nevoită să finalizeze bătălia pentruechilibrarea bugetului; şi, totodată, să pornească bătălia pentruieşirea din recesiune. În plus, statul mai are de dat o bătălie cupropriile întreprinderi. Monopolurile de stat, în primul rând, darşi monopolurile din sectorul privat, văzând că bugetul a încetat sămai fie o vacă de muls, au întors foaia. Îşi "încasează" singure"subsidiile" prin neplata deliberată a contribuţiilor. Acestecetăţi industriale ţâfnoase, ai căror salariaţi se pot înfierbântarepede şi bloca şosele, căi ferate, procese de producţie, încă n-auînţeles bine noile reguli ale jocului din Uniunea Europeană şi dinlumea în care ne mişcăm. Bine ar fi dacă statul şi-ar somapropriile întreprinderi: ori să se adapteze concurenţei şicompetitivităţii, ori să iasă din piaţă. Nu se întâmplă însă aşadecât în cazuri excepţionale. Statul-proprietar e confuz şi ezităsă-şi arunce întreprinderile în apele adânci ale concurenţei. Dinaceastă cauză, în economie dăinuie încă o periculoasă stare desomnolenţă.
Vrem, în 2011, mai mulţi bani la buget? Îi vom avea numai dacăîntreprinderile statului vor fi profitabile, dacă valoarea adăugatăva spori în întreaga economie şi dacă PIB-ul va fi cu semnulplus.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
