Sindicatele au lansat, marţi dimineaţă, ofensiva de toamnă,revendicările din stradă având un numitor comun: banii.Declaraţiile făcute, lozincile strigate au adus în prim-plan ideeacă, în România anului 2010, criza cea mai cumplită e legată debani. Salariile au scăzut, cele mai multe pensii sunt îngheţate,şomajul a crescut şi tinde să crească în continuare, multe locuride muncă din sectorul bugetar sunt în pericol să dispară tocmaipentru că nu ajung banii. Iată problema.
De unde aşteptăm soluţia? Întâi şi întâi din mai mult profit.Dar în 2010, ca şi în 2009, prea puţine companii au profit mare.Multe nu au niciun fel de profit. Au pierderi. Şi atunci, oîntrebare nu poate fi ocolită: de unde bani în plus, atât timp câteconomia are încă o contribuţie modestă la buget? Astăzi nu pot săajungă decât sume neîndestulătoare la sănătate, învăţământ, armată,justiţie, poliţie, administraţie publică, în timp ce deficitulbugetar rămâne îngrijorător de mare.
Dar bugetul nu are cum să răzbească singur, oricât de corect arfi conceput şi oricât de bine ar fi făcut. De altfel, nicăieri înlume programele fiscale, oricât de bine sunt proiectate, nu rezolvăsingure problema banilor. Realitatea reclamă plasarea acestorprograme în contextul unui ansamblu de politici ale căror efecte seîntrepătrund. Rezultatele bune sunt datorate, de regulă,simultaneităţii operaţiunilor, coerenţei şi consecvenţei acţiunilorîn cadrul acestui ansamblu. Dacă însă reformele în economia realăvor continua să întârzie, deficitul bugetar va fi scăpat de subcontrol, politica salariilor bugetare va fi şi mai departe ruptă deeficienţa muncii, iar economisirea internă, în consecinţă, va intraîn declin.
Acum, în 2010, România are o sumedenie de priorităţi. Toateurgente. Cum ar putea fi ele rezolvate? Căci ar fi o eroare să fiedeschise prea multe fronturi pentru a satisface toate acestepriorităţi. Şi n-ar rezulta altceva decât risipă de bani, de timpşi de eforturi pentru zero rezultate. Aşa că nu asta este soluţia.Dar pentru a găsi cea mai bună soluţie, va fi nevoie de mai multătransparenţă. Normal ar fi să fie puse faţă în faţă, într-un tabloulimpede al bugetului, fără agregări obsesive, veniturile şicheltuielile. Pentru ca şi Guvernul, şi sindicatele, şi populaţiasă ştie pe câte venituri se bazează cu adevărat ţara, ce surse auaceste venituri şi care sunt cele mai urgente nevoi în capitolul decheltuieli. Urmând, apoi, a fi căutate soluţiile pentru creştereaveniturilor bugetare.
Fără îndoială că salariile şi pensiile sunt între primeleurgenţe. Motiv pentru care, în 2009 şi în 2010, chiar FMI şi-acălcat pe inimă, pentru întâia dată în istoria sa, şi a acceptat săîmpartă trei tranşe din împrumutul acordat României între BancaNaţională şi Ministerul Finanţelor, pentru a nu se produce vreunscurtcircuit în plata salariilor şi a pensiilor. Numai că banii dela FMI vor încheia deja un capitol în primăvara lui 2011. Vor urmaaltele, în 2011 şi în anii următori? Banii pentru salarii bugetareşi pentru pensii constituie o problemă grea. Şi unele, şi alteledepind decisiv de numărul de locuri de muncă din economie. Nu vorfi bani în plus pentru salariile medicilor, profesorilor,lucrătorilor din administraţie dacă nu creşte, în economia reală,numărul de salariaţi plătitori de impozite. Şi nu vor fi bani înplus pentru şase milioane de pensionari atât timp cât numai patrumilioane de salariaţi contribuie la plata pensiilor. Sunt problemeîncă nerezolvate, iar oamenii care-şi simt ameninţate locurile demuncă şi veniturile şi-au pierdut răbdarea. Şi nici nu vor firezolvate aceste probleme fără noi programe investiţionale. De laKeynes încoace, toţi marii economişti ai lumii au scris căinvestiţia este plata de astăzi pentru veniturile viitorului.Soluţia pentru problemele României nici nu poate fi alta decâtinvestiţiile făcute azi pentru ca mâine să poată fi plătite salariişi pensii mai mari.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
