O parte dintre cititori şi-au manifestat în ultimii ani, celpuţin pe internet, dezamăgirea la auzul unor informaţii privindconstruirea unui mall nou. "Încă un loc pentru piţipoance şicocalari" sau "devenim oraş de malluri, bănci, shaormerii, farmaciişi cazinouri" sunt doar două dintre reacţiile stârnite de ştirilereferitoare la malluri.
De unde aceste reacţii? Pe cine deranjează mallurile? Un primargument dat de un coleg este faptul că mallurile au luat loculfabricilor care reprezentau producţie, în timp ce mallurile suntlocuri pentru consum. Eliminarea fabricilor din interiorul oraşelornu reprezintă însă o particularitate a Bucureştiului. Faptul cămajoritatea acestor fabrici nu au fost mutate şi eficientizatereprezintă însă eşecul programelor de privatizare, care au permisinvestitorilor care au cumpărat vechile întreprinderi "pe nimic" săle vândă în perioada de boom imobiliar cu zeci de milioane de europentru terenurile de sub ele, fără a crea în schimb niciun loc demuncă în altă parte.
Astfel s-a ajuns ca terenurile a zeci de foste fabrici dinBucureşti să fie în prezent în proprietatea unor dezvoltatoriimobiliari pe care însă nu îi poate obliga nimeni să construiascăfabrici în interiorul oraşului. Din acest motiv, ei vor construiproiecte pentru care consideră că vor avea cerere: birouri, mallurisau locuinţe. Tot piaţa, companiile şi consumatorii vor regla acestmecanism. Dacă nu este nevoie de case, nu sunt bani pentruachiziţii, nu se mai construiesc. Sau se vor construi mai ieftin.Dacă investitorii vor considera că sunt prea multe malluri, nu vormai aloca bani.
Bineînţeles, sunt proiecte mai bune şi altele mai proaste. Uneleplasate mai inspirat, care au atras chiriaşi mai buni, iar altelecare au intrat sau vor intra în faliment. Construcţia aceea modernăînsă, în care s-au investit zeci sau chiar sute de milioane de euroşi care a apărut, de cele mai multe ori, pe locul unor ruine, nu vadispărea. Iar pentru falimentul unui mall nu plăteşte cetăţeanul şinici statul, ci băncile şi investitorii care şi-au făcut calculelegreşit.
Vă amintiţi cozile de 20-30 de minute de la supermarketuri? "Eumai cumpăr ceva, tu mergi şi aşază-te de acum la coadă." Acele coziau ţinut de multe ori loc de analize privind fezabilitateaproiectelor. Rudele şi prietenii care aveau ocazia să călătoreascăîn străinătate se întorceau cu genţile pline de haine. Acum poţigăsi aceleaşi produse şi în mallurile din România. Poate preţurilenu sunt încă la acelaşi nivel, dar cu cât vor fi mai multemagazine, cu atât retailerii vor fi mai forţaţi să se bată pentruclienţi, reducând astfel preţurile.
De haine şi de mâncare este în permanenţă nevoie. Cu ce le vomcumpăra? Nu este responsabilitatea dezvoltatorilor de malluri.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
