Săptămâna trecută, domnul preşedinte Traian Băsescu a răbufnitîmpotriva oficialilor BNR, acuzându-i că preferă să-şi dea cupărerea în loc să intre în "arena" guvernării şi să-şi asumeresposabilitatea unor poziţii de prim-ministru sau ministru alfinanţelor.
A doua zi, domnul prim-ministru Emil Boc a repetat şi elafirmaţiile preşedintelui. Sunt două posibile explicaţii aleacestor răbufniri: toleranţa scăzută la critici a celor care credcă ştiu şi fac mai bine decât alţii şi frustrarea determinată dedificultatea de a atrage oameni competenţi în actul de guvernare.Deoarece nu-i putem bănui pe primii doi oameni din stat de reflexenedemocratice, cred că cea de-a doua explicaţie este mai plauzibilăşi, prin urmare, aceasta va fi teza centrală a acestui articol.
Deşi, cu mai mult timp în urmă, domnul preşedinte declara că înperioada de criză este exclus ca un tehnocrat să facă parte dinGuvern pentru că nu ar avea susţinere parlamentară, iată că acumlucrurile s-au schimbat, iar domnul preşedinte îşi doreşte oficialidin BNR în funcţiile de top din executiv. Nici nu e de mirare. Estebine cunoscut faptul că BNR este cea mai profesionistă şi maiprofesionalizată instituţie publică din România. De ce? Există maimulte explicaţii.
În primul rând, după criza băncilor comerciale din 1997(Bancorex, Banca Agricolă şi aproape o duzină de bănci private),ajunse în insolvenţă din cauza managementului defectuos şi areglementării şi supravegherii precare, politicienii părea să fiînţeles că BNR trebuie dotată cu specialişti autentici şi nu cu"urechişti" şi, astfel, au apărut la sfârşitul anului 1998, alăturide Mugur Isărescu, viceguvernatorii Emil Ghizari, Cristian Popa şiMihai Bogza. În al doilea rând, schimbările periodice la nivelulconsiliului de administraţie al BNR, deşi au respectat algoritmulpolitic, s-au făcut, cu mici excepţii, păstrând criteriile deprofesionalism, critice pentru o astfel de instituţie.
În al treilea rând, recrutările, numirile şi promovările îninteriorul BNR, la toate nivelurile, s-au făcut în cea mai mareparte pe criterii meritocratice, fără ingerinţe politice. Şi nu înultimul rând, BNR, sub conducerea guvernatorului Isărescu, a dus oactivitate susţinută de integrare în structurile europene.
Toate acestea au avut ca rezultat crearea unui corp de elitărespectat, invidiat şi curtat atât de mediul politic, cât şi desectorul privat. De fapt, BNR n-a făcut altceva decât să urmezemodelul încetăţenit în sectorul privat, nu numai în multinaţionale,dar, din ce în ce mai mult, şi în firmele cu capital autohton, încare acţionarii au înţeles foarte bine că gestionarea capitalurilorşi a activităţilor trebuie încredinţată persoanelor celor maicapabile de pe acea piaţă. Aşa au apărut nenumăratele firme derecrutare, aşa-zişii "vânători de capete", care realmente îi"vânează" pe cei mai competenţi specialişti din piaţă.
În acest timp, în politica şi administraţia publică, numirilesau promovările se fac de cele mai multe ori pe criterii politice,pe bază de loialitate faţă de partid şi fără nicio legătură cucompetenţa sau cu profilul poziţiei respective. Ba mai rău, demulte ori funcţia este cumpărată pe patru ani, de la votanţi sau dela un alt "dregător", iar funcţionarul şi familia lui, care devin"proprietarii" funcţiei respective, vor să-şi recupereze investiţiacât mai repede posibil.
Politica şi administraţia publică ar trebui să fie meserii caoricare altele: finanţe, inginerie, comerţ, turism, arhitecturăetc. Atât timp însă cât numirile sau promovările vor continua să sefacă după loialitatea de partid sau pe baza unor "licitaţii" în celmai pur stil fanariot, aceste domenii vor atrage în principalmediocrii şi oportuniştii, în timp ce persoanele talentate,competente şi de caracter se vor îndrepta către acele domenii carele asigură afirmarea, care le oferă oportunităţi de carieră petermene rezonabile. Sunt convins că multe persoane care au ajuns învârful piramidei în sectorul privat s-ar simţi onorate să-şiservească ţara din poziţii de înaltă demnitate publică, aşa cum seîntâmplă frecvent în ţările occidentale. Şi categoric că astfel deschimbări ar duce la transferuri de competenţă, standarde, rigoarecătre sectorul public.
Dar de ce ar renunţa aceştia la poziţia lor de oameni apreciaţi,respectaţi şi bine plătiţi pentru un statut incert, la cheremulpolitrucilor şi al intereselor de partid? De ce ar renunţa la muncaîn echipă, cu colaboratori recrutaţi după aceleaşi standarde,pentru a lucra cu oameni impuşi de partid după criteriileamintite?
În condiţiile în care chiar miniştrii cu carnet de partid suntadmonestaţi public pentru faptul că nu "ţin legătura cu partidul",ce şanse ar avea un ministru independent? În douăzeci de ani,niciun ministru al finanţelor independent n-a rezistat mai mult deun an. Iar experienţa domnului Lucian Croitoru în calitate deprim-ministru desemnat a fost mai degrabă descurajantă pentrueventualii amatori.
Paraponul domnului preşedinte şi al domnului prim-ministru peoficialii BNR este cel puţin nepotrivit. Rezultatul politiciimonetare a BNR depinde în mare măsură de coerenţa politicilorguvernamentale, astfel încât BNR are obligaţia să atragă atenţiaasupra derapajelor. Pe de altă parte, într-o societate democraticăoamenii responsabili (şi nu trăncănitorii de profesie) participă latreburile cetăţii exprimând opinii, sfaturi, idei, pe orice alteplatforme disponibile: televiziune, ziare, bloguri, conferinţe,seminarii etc. Cu cât schimbul de idei este mai prolific, cu atâteste mai benefic pentru progresul societăţii. Oamenilor valoroşi nule este teamă de complexităţi şi ambiguităţi, dar nu se simtconfortabil în lipsa valorilor şi standardelor sau în prezenţamediocrităţii şi indeciziei. Atragerea oamenilor valoroşi înpolitică şi în administraţia publică stă în mâinile domnuluipreşedinte şi ale domnului
prim-ministru. Dacă domniile lor doresc cu adevărat acest lucru,ar trebui ca împreună cu domnii Ponta şi Antonescu să schimbe felulîn care se face politică în România. Pentru asta e nevoie deleadership.
Leadership-ul este cel care face diferenţa între mediocritate şiexcelenţă, indiferent dacă vorbim despre companii, instituţii,organizaţii, comunităţi, oraşe sau chiar naţiuni. Eficienţaconducătorilor se judecă nu prin vorbele şi promisiunile lor, ciprin transformările sociale profunde pe care le produc acţiunilelor, măsurate prin intenţie şi prin rezultate. Dar pentru astaleadership-ul trebuie să pornească de la valorile, nevoile şiaspiraţiile oamenilor. Numai aşa leadership-ul poate să fie moralşi transformaţional.
Dan Pascariu este preşedintele consiliului de administraţieal UniCredit Ţiriac Bank.
Opiniile din acest articol nu implică în niciun fel instituţiile cucare autorul este asociat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
