O dezbatere aprinsă, în care s-au angajat politicieni, experţieconomici şi chiar profesori, face vrând-nevrând un orizont deaşteptare din ziua de 2 aprilie. România, atunci, ar putea ieşioficial din recesiune.
Prima nedumerire: de ce 2 aprilie? Confuzia se împleteşte culipsa de cunoştinţe. Fiindcă joi, 31 martie, nu vom avea niciun felde date. Abia atunci se va trage linie şi vor începe să fie făcutecalculele. Dar mulţi dintre participanţii la acest joc alprezicerilor, trecând peste "ziua păcălelilor", cred că sâmbătă, 2aprilie, va fi dat verdictul.
Dar la 2 aprilie nu va fi dat niciun verdict. Totul e onălucire. După încheierea primului trimestru, Institutul Naţionalde Statistică va avea nevoie de ceva timp ca să tragă concluziile.Abia pe la începutul lunii mai vom cunoaşte primele estimăriprivind creşterea economică din trimestrul I. Iar prin iunie vomavea datele finale. Pe 1 aprilie însă ori pe 2 aprilie sau înoricare zi din aprilie nu vom afla niciun fel de răspuns laîntrebarea care ne frământă: ieşim sau nu din recesiune. Vom maiavea de aşteptat încă vreo 30-40 de zile. Şi nu e vorba despre oîntârziere tipic românească. Aşa se petrec lucrurile în lumeaîntreagă.
A doua nedumerire este legată tot de o confuzie. La noi, îndezbateri publice, se vorbeşte despre unul şi acelaşi fenomen -creşterea economică minus - fiind numit când criză, când recesiune.Deşi, de fapt, criza şi recesiunea sunt fenomene diferite în esenţalor, chiar dacă ambele exprimă îmbolnăvirea gravă a economiei. Estede-a dreptul şocant să vezi cum sunt confundate recesiunea şicriza. Şi atunci, dacă simptomele nu sunt înţelese bine şi n-auparte de o diagnosticare corectă, ne mai putem aştepta la untratament adecvat? Sau la o critică dreaptă a tratamentuluiaplicat?
Criza şi recesiunea sunt ca tusea şi junghiul: două simptomediferite ale aceleiaşi suferinţe. Când se manifestă împreună,desigur. Altfel, dacă nu apar în acelaşi timp şi nu seintercondiţionează, normal că nu au nicio legătură. La fel şi îneconomie. O ţară poate trece printr-o criză fără să suporte şi orecesiune, în timp ce recesiune fără criză nu prea s-a văzut. Deregulă, criza şi recesiunea se conjugă, lovesc împreună şi producefecte grave. Întâi apare criza, după care vine recesiunea, înpunctul culminant al crizei; iar după ce recesiunea trece, crizamai zăboveşte o vreme. Un an, doi sau mai mulţi. Dacă însălucrurile se petrec ca în Japonia, unde criza durează de douădecenii, economia poate fi de mai multe ori în recesiune pe durataunei singure turbulenţe prelungite. În 2005, bunăoară, deşi Japoniaera în criză din 1990, nu mai era şi în recesiune. La fel în 2006şi în 2007. În 2008 însă, când criza japoneză s-a cuplat cu crizamondială, a început o nouă recesiune. După două trimestre unul dupăaltul de creştere negativă: minus 1 la sută în trimestrul III şiminus 0,3 la sută în trimestrul IV. Japonia a ieşit din recesiuneîn 2009, când a înregistrat creşteri plus în toate cele patrutrimestre, fără să iasă din criză. Creşterea plus, pe orizontală, acontinuat în trimestrele I, II şi III din 2010. În trimestrul IV,creşterea minus a revenit. Dar decisiv va fi rezultatul dintrimestrul I din acest an. Vom şti atunci dacă Japonia continuăcreşterea plus sau va fi intrat într-o nouă recesiune.
Tabloul combinaţiei criză-recesiune în Japonia ne ajută săînţelegem mai bine realitatea noastră. În 2009 România n-a avut oopţiune pentru creştere economică minus.
Ne-a lovit însă criza şi recesiunea n-a putut fi evitată. Dupădoi ani de creştere economică minus, vedem cum s-au înmulţitîndoielile noastre, nesiguranţa, căutările în gol. Iată însă că, întrimestrul IV din 2010, creşterea plus de 0,1 s-a dovedit a fi unfir de aţă de care ne agăţăm. Încă un plus, în trimestrul I din2011, ar marca ieşirea oficială din recesiune. Nu însă şi dincriză, cu care vom continua să convieţuim.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
