În ultima vreme s-a vorbit tot mai mult despre problemaarieratelor, adusă în prim-plan cu fiecare derogare de la ţinteledin acordul cu FMI. Dincolo de presiunea acordului cu Fondul,problema este acută, cu impact major asupra bunei funcţionări asistemului economic şi cu efecte nocive asupra creşterii economice(şi indirect asupra veniturilor publice viitoare).
În fapt, arieratele reprezintă obligaţii de plată ale statului,deja restante, iar soluţia problemei poate veni din asumarea lorformală ca datorie publică dublată de o restructurare transparentăa structurii acestora. (Conform datelor prezentate de FMI,obligaţiile de plată ale statului către sectorul privat se ridicaula 2 mld. lei la jumătatea anului - n.r.).
Convertirea arieratelor în titluri de stat este o soluţiepractică ce răspunde nevoilor tuturor celor implicaţi: companiilece aşteaptă să încaseze sumele restante îşi pot rezolva problemelede lichiditate, statul îşi poate organiza coerent rambursareapropriilor obligaţii (fără o presiune imediată pe resurselebugetare), riscurile şi costurile economice în ansamblu se reduc,iar FMI scapă de o nouă derogare.
Arieratele - un joc cu sumă negativă
Din punct de vedere microeconomic arieratele afecteazăcompaniile pe câteva coordonate esenţiale (gestiunea bugetului şifluxului de numerar, relaţiile comerciale, accesul la credit -comercial sau bancar, incertitudini suplimentare, creşteri decosturi, risc de insolvenţă) care se pot reduce însă cu siguranţăla o rădăcina comună: arieratele generează probleme de lichiditate.Agregarea problemelor individuale la nivel macroeconomic preia şiacutizează acelaşi fenomen. Se ajunge astfel la blocaje la nivel desistem, experienţa României de la finalul anilor '90 fiindrelevantă şi încă apropiată memoriei. Costurile şi ineficienţelerezultate amplifică riscurile sistemice şi lovesc în creştereaeconomică.
Din această perspectivă arieratele statului sunt un non-senseconomic, reducerea creşterii economice lovind direct în veniturilepublice viitoare, iar riscurile generate putând rezulta în costuripublice suplimentare.
În practică însă lucrurile s-au dovedit mai complicate,dihotomiile dintre diferitele bugete (central, locale, sănătate) şiineficienţele din procesul de execuţie bugetară au contribuit laacumularea unui nivel considerabil şi în creştere al arieratelor.Îmbunătăţirile recente ale cadrului legislativ aduse prin emitereaordonantei 51/2010, precum şi prin modificarea legii 273/2006 aucapacitatea de a tempera amplificarea viitoare a fenomenului şi dea oferi soluţii punctuale în câteva zone specifice. Problema rămâneînsă acută, ce necesită soluţii imediate, fapt evidenţiat şi deultima misiune de evaluare a FMI la Bucureşti.
Din punctul de vedere al administraţiei publice putem identificacel puţin trei probleme ce trebuie depăşite.
Prima este dilema asumării, şi anume asumarea arieratelor ca şidatorie publică. Fundamental, arieratele reprezintă datorii şi maimult decât atât sunt datorii restante (cu peste 90 de zile). Dar nuşi din punct de vedere legislativ şi al statisticilor publice.Totuşi, aparenta confuzie semantică se rezolvă implicit subconstrângerea solicitării FMI: arieratele ar trebui plătite şiatunci ar trebui finanţate, cum altfel decât prin datoriepublică.
A doua componentă este managerială: cum se vor plăti arieratele,cum se va face o prioritizare, cum se vor obţine banii respectivi.Este necesară o restructurare de datorie, arieratele - datoriirestante - fiind reeşalonate şi renegociate.
A treia problemă este una de flux financiar: trebuie clarificatde unde se vor obţine lichidităţile necesare, la ce scadenţe vor firambursate eventuale împrumuturi, care va fi impactul acestora înbugete (prezente şi viitoare) şi cum va fi gestionată problema înraport cu investitorii de la care vor fi contractate împrumuturile(probabil titluri de stat).
În acest context soluţia anteenunţată - convertirea arieratelorîn titluri de stat, adresează direct şi eficient problema de fond.Astfel, arieratele pot fi înlocuite direct cu instrumentefinanciare ce prezintă pentru deţinători avantajul lichidităţii,putând fi vândute chiar în ziua intrării în posesie, fără anecesita prezenţa statului ca intermediar - împrumutător şiplătitor - scurtând timpul şi minimizând costurile.
Avantajele restructurării
Subscrierea poate fi făcută sub forma ofertelor necompetitive(eventual competitive) sau a unei tranşe dedicate în cadrullicitaţiilor periodice de titluri de stat, în baza uneidocumentaţii determinate pe un suport legislativ special.Adjudecarea se va face astfel la o rată de dobândă reflectândcondiţiile actuale de piaţă (rata de dobândă medie a licitaţiei încazul ofertelor necompetitive). Problema restructurării se varezolva prin mecanisme de piaţă, fără complicaţii administrative.Impactul asupra bugetului (şi bugetelor viitoare) poate figestionată coerent prin simpla repartizare pe maturităţi atitlurilor adjudecate. Consecinţele pentru deficitul bugetar pot figestionate prin mecanismul de emisiune şi adjudecare, soluţiapropusă neadresând neapărat această restricţie fiscală. Sectoarelepublic şi privat pot ieşi în acest mod din impasul creat dearierate, împărţind responsabilităţile şi potenţialele costurifinanciare.
Soluţia este una ce răspunde principalei provocări ridicate desituaţia actuală - problema de lichiditate a companiilor,obligaţiunile sau certificatele putând fi vândute în piaţasecundară sau putând fi folosite pentru operaţiuni de finanţare detip repo. Se poate contraargumenta că ulterior intrării în posesiatitlurilor de stat, agentul economic, fostul "deţinător" dearierate, va valorifica titlurile la preţul lor de piaţă, mai micori mai mare decât suma pe care statul o datora. Totuşi, încondiţiile în care varianta valorificării nu este eficientă pentrurespectivul agent ecomomic, acesta poate opta pentru păstrareatitlurilor până la scadenţă (eventual alegând încă de la început untitlu cu scadenţă scurtă), beneficiind astfel de recuperareaintegrală a sumei, însă, spre deosebire de cazul arieratelor, la untermen bine stabilit şi cu o dobândă corespunzătoare.
Piaţa titlurilor de stat a avut un volum mediu zilnic de 930 demilioane de lei în anul 2010, minimul mediei lunare fiind de 296mil. lei, în condiţiile în care sunt în curs de implementare maimulte proiecte ce au în vedere dezvoltarea pieţei (publicareapreţurilor de referinţă, dezvoltarea pieţei Repo).
Prin convertirea arieratelor în titluri de stat administraţiapublică va soluţiona o problemă macroeconomică majoră, scutindu-sede efectele nefaste în plan bugetar, economic şi social. Un altbeneficiu pentru administratorii finanţelor publice va fi creştereaadâncimii şi a lichidităţii pieţei titlurilor de stat, având dreptrezultat îmbunătăţirea pe termen lung a condiţiilor de finanţare.Obiectivul stabilit de FMI poate fi îndeplinit astfel fără caMinisterul de Finanţe să fie nevoit să acceseze direct pieţelefinanciare, evitând astfel presiunile inerente asupra costurilor definanţare a datoriei publice. Şi, cel mai important, povaraarieratelor va fi ridicată de pe umerii companiilor.
Dorin Badea este director pieţe financiare şitrezorerie la UniCredit Ţiriac Bank, membru al CFARomânia
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
