Cu peste 100 de ani în urmă, Mihai Eminescu scria sarcastic: "Ainoştrii tineri la Paris învaţă/ la gât cravatei cum se leagănodul/Ş-apoi ni vin de fericesc norodul/Cu chipul lor isteţ de oaiecreaţă".
Şcolit la Viena, Eminescu era furios pe "filfizonii" Parisului,iar amicul său, I.L. Caragiale, filogerman, dar bun cunoscător allimbii franceze, exilat la Berlin în ultima parte a vieţii unde aşi murit îi ţinea isonul: "furculision!", "lingurision!"
Ce a rămas din asta?
Cele mai frumoase clădiri din Bucureşti, ca, de pildă, BancaNaţională sau Biblioteca Centrală Universitară sunt construite dearhitecţi francezi - fie că îi chema Cassien Bernard, AlbertGalleron sau Paul Gattereau. Unul dintre cei mai mari arhitecţiromâni, Ioan Mincu, şi-a desăvârşit arta la Paris. Bucureştiulinterbelic a ajuns să fie "Micul Paris" tocmai din aceste motive.Dar cel mai important lucru, ce va dura dincolo de viaţa oricăreiclădiri: 37% din fondul limbii române de astăzi este de originefranceză.
Trei au fost capitalele europene care au modelat destinulintelectualilor români şi, până la urmă, destinul culturii româneînaintea Primului Război Mondial şi în perioada interbelică:Parisul, Viena şi Berlinul.
Semnul nu s-a schimbat nici acum. Austria, Germania şi Franţasunt în topul principalilor investitori în România.
Franţa şi Germania cer acum Comisiei Europene amânarea aderăriiRomâniei la spaţiul Schengen. De ce însă reproşul românilor sau aunora dintre ei se îndreaptă aproape exclusiv asupra Franţei cândnu-l ţintesc pe preşedintele Traian Băsescu?
Trebuie mers şi mai adânc în istorie. Unirea PrincipatelorRomâne nu ar fi fost posibilă fără Napoleon al III-lea, ("naşul"României mari cum îl numeşte istoricul Lucian Boia), chiar dacă,după pacea de la San Stefano, independenţa ţării a fost desăvârşităde Congresul de la Berlin.
România a fost şlefuită de cele două culturi, cea germană şi ceafranceză. În parte, lucrurile au mers aşa şi din cauza ciocniriiintereselor celor două mari puteri.
În urmă cu trei ani, România şi Franţa au semnat un parteneriatstrategic. Nimeni nu ştie ce s-a ales de el, dar ştim că a fostîncheiat mai degrabă în favoarea Franţei care a încercat sălimiteze influenţa Germaniei în acest colţ de lume. România urma săvoteze alături de Franţa în toate deciziile care urma să se ia laBruxelles. Ce interes al României a apărat Franţa? A apărat, înprimul rând, poziţia de ţară candidată a României la UniuneaEuropeană. Este enorm. De aceea schimbarea poziţiei Franţei faţă deRomânia miră în cel mai înalt grad. Nu ştiu dacă România erapregătită pentru Schengen, dar mutarea Franţei a venit peneaşteptate.
Preşedintele Băsescu se plânge că nu a fost informat nici depreşedintele Franţei, nici de cancelarul german în legătură cuamânarea aderării. Dincolo de această lamentaţie, întrebarea estede ce nu a fost informat? Angela Merkel a venit la finele anuluitrecut la Bucureşti şi a vorbit despre Schengen, dar nu despreamânarea aderării. Preşedintele României poate nu este agreat nicide Nicolas Sarkozy, dar aici nu este vorba despre Traian Băsescu,ci despre România.
Administraţia de la Bucureşti se străduieşte să arate că şi-afăcut temele, că şi-a întărit frontierele. Replica unui ministrufrancez a venit rapid: vameşii români au un salariu de 400 de euro,deci sunt coruptibili, iar ţara nu se poate integra aşa. Prezumţiede vinovăţie. Dacă lucrurile stau cum spune ministrul Cabinetuluide la Paris, atunci România nu se va integra nici în 20 de ani. Darintegrarea nu s-a făcut până în prezent în funcţie de "bogăţie".Dacă ar fi fost aşa, nici Portugalia, nici Spania, nemaivorbind deţările din est nu s-ar fi integrat nici în UE, nici înSchengen.
Chiar dacă este o ţară săracă, România a câştigat enorm prinintegrarea ei. În ultimii 10 ani România a recuperat 18 procentedin PIB-ul per capita (raportat la puterea de cumpărare) faţă demedia UE 27. Dar şi aşa, este la 46% din media puterii de cumpăraredin UE şi nu va putea plăti multă vreme de aici încolo un vameş lanivelul la care o face Franţa.
Unii comentatori şi politicieni români furioşi au acuzat Franţacă a luat o decizie motivată pur economic. Ar fi o răzbunare pentrucă România nu ar fi atribuit Franţei nişte contracte. Unii oamenide afaceri, ca, de pildă, Cristian Pârvan, secretarul general alAsociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), au acuzat chiarUE că amână România dinadins pentru a-şi proteja piaţa internă deexporturile româneşti. Nu ştim nici una, nici alta. Ce ştim clareste că exporturile româneşti au crescut spectaculos anul trecut,principalele pieţe fiind Germania şi Franţa. Iar România este înafara spaţiului Schengen!
Românii pot ajunge la Paris doar cu buletinul. Românii pot trăifoarte bine şi fără Schengen. Binele integrării a fost făcut, iarla acesta a contribuit din plin Franţa şi Germania. Unde esteproblema atunci?
Problematică este abordarea, mai ales din partea Parisului.Integrarea în Schengen ar fi trebuit să fie un lucru firesc şi numurea România dacă mai aştepta câteva luni până îşi desăvârşeapregătirea, dacă era cumva nepregătită. Dar miniştrii cabinetuluide la Paris s-au cocoţat pe Palatul Elysee să trâmbiţeze vesteaamânării. Au adus atâtea justificări încât începi chiar să teîntrebi unde o fi adevărul.
În timpul războiului din Irak, în 2003, fostul preşedintefrancez Jaques Chirac admonesta România care trecuse de partea"războinicilor": "România a pierdut o bună oportunitate de atăcea". De data aceasta, Parisul a pierdut o bună oportunitate de atăcea.
Iulian Anghel este editor Evenimente la ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
