Principalul obiectiv strategic al României- convergerea către nivelul de trai din UE - se poate atinge doarcu o creştere economică adecvată, în jurul potenţialului. Înperioada 2004-2008 creşterea economică a fost prea mare şi ameşuat. Vom reuşi în perioada următoare să promovăm o creştereeconomică care să ducă la atingerea obiectivului?
Depinde. Depinde de identificarea corectă a trei lucruri: (i)obiectivele operaţionale ale convergenţei (O); (ii) principalaprovocare pentru politici (P), şi (iii) reformelor necesare şicalendarul implementării lor (R). În acordul României cu UE, FMI şialte instituţii financiare OPR sunt identificate corect. Dar estenecesar ca OPR să fie înţelese corect şi de către public, mai alesîn perioade de criză, pentru a sprijini ajustările şi reformele.Numai că înţelegerea corectă a OPR este foarte dificilă din cauzapoluării cu discursuri populiste. Acestea din urmă ascundadevăratele probleme şi creează iluzia că nivelul de trai poate ficrescut prin creşterea cheltuielilor sociale, ceea ce este greşitşi periculos.
Deci, care sunt obiectivele operaţionale a căror atingereasigură convergenţa cu UE în termenii nivelului de trai? Sunt două:creşterea competitivităţii economice şi mărirea potenţialului decreştere economică, pe care criza l-a redus. Ştim că în perioada2004-2008, s-au promovat politici fiscale şi salariale greşite. Eleau împins creşterea economică efectivă peste potenţial, ceea ce adus la dezechilibre externe şi la erodarea competitivităţiieconomiei. Mai mult însă, şi chiar mai grav, acele politici auerodat şi potenţialul de creştere. Ele trebuie inversate. Ocompetitivitate crescută ar asigura o cerere externă relativ marepentru produse româneşti. Un potenţial de creştere mai mare estenecesar pentru a permite ritmuri de creştere efective mai înaltefără a crea dezechilibre.
Atingerea acestor obiective va contribui la o creştere economicăsustenabilă cât mai mare, singura cale de creştere fără sincope anivelului de trai. Factorii potenţialului de creştere care se aflăîn aria de influenţă directă imediată a politicilor sunt nivelul şistructura cheltuielilor publice şi a stimulentelor fiscale, punctulde pensie, vârsta de pensionare, impozitele statului de plată asalariilor, salariul minim, mărimea indemnizaţiei de şomaj şi aperioadei de acordare. Mărimea şi structura acestor factori trebuiestabilite astfel încât să ducă la maximizarea pe termen lung apotenţialului de creştere economică. Aşa cum sunt astăzi, pe lângăfaptul că reduc potenţialul de creştere, factorii menţionaţi faccheltuielile publice nesustenabile.
Problema cu aceşti factori este că ajustarea lor va duce lascăderea veniturilor unei părţi importante a populaţiei, pe termenscurt, înainte de a permite creşterea veniturilor pe termen lung.Din păcate, efectul negativ pe termen scurt dă apă la moarăpopulismului. În tot spectrul politic apar promisiuni fărăacoperire. Apar propuneri privind creşterea impozitelor pe salariicare contravin scopurilor operaţionale amintite şi accentueazăîngrijorările legate de sustenabilitatea fiscală. În sfârşit,solidaritatea socială este prost înţeleasă şi este invocată pentrua justifica propuneri care inhibă iniţiativa, creativitatea,inovarea şi munca. Astfel, populismul inhibă creşterea economică şireduce, pe termen lung, şansele celor mai puţin calificaţi şi maisăraci.
Care este, dată fiind criza şi populismul, principala provocarepentru politica economică pe termen scurt? Criza financiară şiperspectivele privind creşterea economică au diminuat riscurileasociate cu dezechilibrele externe, dar, împreună cu populismul, aucrescut îngrijorările privind sustenabilitatea fiscală. Pe termenmediu, provocarea constă în asigurarea sustenabilităţii fiscalefără a pune în pericol perspectivele creşterii economice şi fără arămâne în urma altor ţări central europene din UE.
Care sunt cerinţele pentru a face faţă provocării şi pentru aatinge obiectivele? Trebuie adoptate corecţiile fiscale urgentepentru a calma îngrijorarea pieţelor. Dar, trebuie adoptate şireforme structurale care merg mult dincolo de problemele fiscale.Ele trebuie să ducă la liberalizarea pieţei muncii, la crearea unuisistem public de pensii pe care să ni-l putem permite, la reducereaintervenţiei statului pe unele pieţe, inclusiv piaţa de energie, lacombaterea birocraţiei şi a corupţiei, la întărirea capacităţii deabsorbţie a fondurilor europene şi, nu în ultimul rând, laîmbunătăţirea infrastructurii.
Care sunt riscurile relativ la sustenabilitatea fiscală? Petermen scurt, riscurile sunt limitate de accesul la finanţarea dela UE şi FMI şi de gradul relativ redus de îndatorare publică.Finanţările externe au contribuit la calmarea pieţelor şi au ajutatleul, dar reluarea creşterii economice depinde în principal dereluarea intrărilor de capitaluri private. Dar acestea întârzie săapară din cauza îngrijorării privind sustenabilitatea fiscală petermen lung, ceea ce prelungeşte recesiunea sau lasă creştereaeconomică sub potenţial. Iar fără creştere economică adecvatădeficitele bugetare se pot adânci. Cu deficite bugetare mari,datoria publică va creşte. Iar când eşti prea îndatorat, nimeni nute mai împrumută.
Acesta ar fi un cerc vicios pe care trebuie să-l evităm, însăriscurile ca acest cerc vicios să apară sunt semnificative. Ele sepot manifesta atât pe partea creşterii economice, cât şi pe parteaajustărilor fiscale.
În ceea ce priveşte creşterea economică, este posibil careducerile de salarii şi creşterea TVA să fi contribuit la scădereacererii peste aşteptări. Un studiu recent realizat de InitiativeRomânia, şi care va fi dat publicităţii curând, arată că 86 la sutădintre românii din aria urbană considerau că situaţia economicăeste mai rea decât acum 6 luni, iar 54% consideră că situaţiagospodăriilor lor s-a înrăutăţit. Această percepţie s-ar puteadatora faptului că sondajul a fost făcut imediat după anunţareatăierii salariilor cu 25% în sectorul public şi creşterea TVA.
Indiferent de cauza ei, la nivelul gospodăriilor percepţia s-arputea reflecta în decizii de reducere a consumului. Deja se vede căîn primul semestru al acestui an consumul privat a scăzut faţă dede nivelul din semestrul al doilea al anului trecut cu 0,9. Oimpozitare a salariilor relativ mari cu 35-40% îl va reduce şi maidramatic. De asemenea, cererea externă pentru produse româneşti arputea scădea dacă economia europeană va încetini creşterea. Astfel,economia românească ar putea scădea cu mai mult de 2% în 2010.
O scădere mai mare a economiei s-ar reflecta în scădereaveniturilor bugetare sub cele programate. Deocamdată, venituriledin TVA, care sunt sensibile la variaţia producţiei, au crescutuşor peste aşteptări. Aceasta este o veste bună, dar trebuieînţeleasă corect. Creşterea reflectă modificatea TVA şi oconformare bună a plătitorilor, dar şi colectarea TVA peimporturile relativ mari din mai şi iunie. Dar creşterea viitoare aimporturilor s-ar putea încetini dacă se încetineşte creştereaeconomică în Europa.
În ceea ce priveşte ajustările fiscale, mulţi investitori se temcă reducerea cu 25% a salariilor în sectorul guvernamental şicreşterea TVA sunt dificil de susţinut. Presiunile pentru creşterisalariale vor fi mari în 2011. Pentru a face loc salariilor maimari, ar trebui reformate cheltuielile sociale şi ocuparea însectorul guvernamental. Dar e greu de crezut că aceste reforme sevor produce la timp şi în cantităţile necesare, mai ales că acordulcu FMI se încheie în martie 2011, iar coaliţia politică ce oferăsprijin guvernului este fracţionată. Astfel, este probabil casalariile să producă alunecări în aria fiscală. În 2012 reducereadeficitului la 3 procente va fi încă şi mai dificilă având învedere alegerile din noiembrie.
Deficitele mai mari decât cele programate ar face ca intrărilede capitaluri private să rămână la niveluri modeste în 2011. Înconsecinţă, şi creşterea economică, care depinde esenţial decapitaluri private, s-ar situa la niveluri modeste, iar reluareacreditului bancar ar fi foarte lentă. O creştere modestă prelungităs-ar reflecta în venituri bugetare relativ mici, ceea ce ar duce lanoi presiuni pentru continuarea ajustărilor pe partea decheltuieli. Ajustarea ar deveni tot mai dificilă pe măsură cedatoria publică şi cheltuielile cu dobânzile ar creşte. Iarimpozite mai mari nu au cum să ajute ieşirea din această situaţiedin moment ce încetinesc creşterea economică.
Lucian Croitoru este consilier al guvernatoruluiBăncii Naţionale
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
