Există posibilitatea ca o valoare scăzută a inflaţiei lunare săfie un semnal al dificultăţilor economiei? În cazul inflaţiei dedoar 0,2% din august 2010, da.
Comercianţii nu au putut majora preţurile pentru că cererea esteîn scădere vertiginoasă. În condiţii normale, o inflaţie cât mairedusă este benefică pentru economie. Dar în acest caz, acestsemnal aduce întrebarea cât de dur se va ajusta economia ca urmarea ultimelor constrângeri.
Faptul că majorarea TVA de la 19% la 24%, ceea ce tehnicînseamnă o scumpire a produselor cu 4,2%, nu a produs în primeledouă luni de la aplicare decât o scumpire medie de 2,8% (inflaţiaîn iulie a fost de 2,6%) arată că firmele au căutat să absoarbă omare parte din majorarea preţurilor.
Însă cu ce costuri? Se va vedea când va apărea rata şomajului peaceeaşi lună.
Pe de altă parte, este posibil ca multe reţele de retail să fifost suprinse cu preţuri din ofertele din cataloage, fiind nevoitesă le păstreze la nivelul stabilit în reclame, astfel încât efectulmajorării TVA să se transmită chiar şi în septembrie sauoctombrie.
În plus, luna august este tradiţional o lună cu deflaţie, decicu o scădere a preţurilor medii de consum, ca urmare a venirii pepiaţă a fructelor şi legumelor de sezon.
Dar lanţurile de cafenele, de exemplu, simt că scăderea puteriide cumpărare este cauza profundă. Proprietarul lanţului decafenele Turabo, Tudor Niculescu, confirmă situaţia din august: afost cea mai rea lună din ianuarie 2009 încoace, a spus el recentîntr-un interviu pentru Business Magazin.
Oamenii nu mai ies la restaurant, merg mai rar la frizer, pleacăîn vacanţe de trei zile în loc de o săptămână, amână renovareacasei. Toate acestea se transmit în lanţ în economie, iar în lipsacererii, afacerile intră rând pe rând în blocaj.
Există opinia în acest moment că numai şi numai austeritateapoate scoate economia din criză. Este corect ca atenţia să fieîndreptată asupra corectării deficitului bugetar şi frânăriicreşterii datoriei publice, mai ales a celei externe.
Însă cu condiţia ca economia să şi supravieţuiască acestorrestricţii. Rezultatul să nu fie doar pe hârtie, în atingerea unorţinte şi pentru satisfacerea unor teorii pe care nici cei mari nule mai respectă de mult.
Capitalismul nu mai este acelaşi după septembrie 2008. Cândmarile bănci de pe Wall Street au căzut, iar altele europene seclătinau în săptămânile următoare, a intervenit statul.
Situaţia de moment a fost salvată. Însă tot mai multe voci punacum în Statele Unite problema persistenţei ratei înalte aşomajului, iar statul şi-a asumat politici agresive de stimulare acererii.
Un an, doi, trei, economia poate da înapoi. Însă când rataşomajului rămâne prea mult timp la 10% sau peste, relansareatrebuie discutată cu orice preţ. Chiar şi cu acela al inflaţiei şial deficitului bugetar.
În România, şomajul este de circa 8%, dublu faţă de 2008, dar omare problemă este măsurarea sa. Când într-un judeţ ca Vaslui sauTeleorman doar 11% din populaţie are o slujbă, inflaţia şideficitele devin nişte poveşti cu care nu îi poţi explica nimănuide ce de 10 ani nu are serviciu.
Cum să creezi locuri de muncă, cum să aduci investitori - suntteme pe care din păcate acest guvern le-a uitat în continua saobsesie pentru austeritate.
Chiar ieri, Fondul Monetar Internaţional aprecia, conformMediafax: "Pieţele muncii sunt într-o «stare înfricoşătoare», încondiţiile în care tot mai multe persoane nu pot găsi un loc demuncă pentru o perioadă mai lungă de timp, ceea ce afecteazăcoeziunea socială".
Când până şi FMI admite că piaţa muncii este într-o "stareînfricoşătoare", este cazul ca românii să fie mai catolici decâtPapa?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
