Bunicii mei s-au născut în Maramureş, care pe atunci făcea partedin Imperiul Austro-Ungar. Părinţii mei s-au născut în RomâniaMare, dar pentru o scurtă perioadă de timp au fost şi cetăţenimaghiari. La rândul meu, am schimbat două regimuri politice. Amputea spune că instabilitatea politică şi administrativă este înfirea lucrurilor în această parte a Europei şi acest lucru adevenit contagios pentru oameni.
Paradoxal, până acum suntem într-una dintre cele mai norocoaseperioade din istoria României. Ceea ce era greu de imaginat în urmăcu 20 de ani a devenit astăzi realitate. România este stat membrual Uniunii Europene şi se află sub umbrela de securitate a NATO. Cutoate acestea, în aceşti 20 de ani nu am reuşit încă să găsimformula unei administraţii publice eficiente şi stabile. Fiecarenou guvern a venit cu propria structură organizatorică. Instituţiişi ministere au apărut şi au dispărut după criterii politice şi nudupă criterii de performanţă şi eficienţă. Numărul angajaţilorbugetari a crescut masiv în anumite instituţii publice, în vreme ceîn altele se resimte o lipsă acută de personal. Şi aceasta pentrucă niciodată în aceşti 20 de ani nimeni nu a făcut o analizăcompletă a administraţiilor centrale şi locale, a obiectivelorinstituţiilor şi a organigramelor necesare. Multe dintrereorganizările, restructurările, comasările şi înfiinţările de noiinstituţii s-au făcut în orb. Potrivit raportului IMD WorldCompetitiveness Report Yearbook 2010, România se clasează pepoziţia 50 din 58 de state analizate în privinţa eficienţeiadministrative, definită drept măsura în care politicileguvernamentale contribuie la crearea competitivităţii ţării. Acestindicator este unul complex, incluzând atât criterii ce ţin definanţele publice, de politica fiscală, de structurainstituţională, dar şi de cadrul legislativ.
În clasamentul IMD România stă destul de bine pe anumitecomponente ale acestui indicator. Spre exemplu în ce priveşte rataimpozitului pe profit, ţara noastră se clasează pe locul 4 dintoate cele 58 de economii analizate. De asemenea, costuldisponibilizărilor nu este prohibitiv (locul 9), nivelul datorieipublice rămâne în continuare relativ scăzut în comparaţie cu alteţări (locul 12), dar nivelul veniturilor colectate la bugetul destat, ca procent din PIB, este mult sub media europeană (locul15).
La polul celălalt, economia informală, deci nefiscalizată,rămâne o mare problemă a României (locul 54 din 58 de state),contractele pentru achiziţii publice sunt percepute a fi atribuiteîn continuare într-o manieră netransparentă (locul 54), iar povarafiscală pentru persoanele fizice rămâne ridicată (locul 51).
Între aceste două extreme se conturează imaginea paradoxală aRomâniei actuale. Câtă vreme gradul de colectare a veniturilor labugetul de stat rămâne scăzut şi economia informală estesemnificativă, ţara nu va dispune de suficiente resurse pentru a-şiasigura dezvoltarea, inclusiv finanţarea proiectelor deinfrastructură. Degeaba ne plângem de numărul scăzut decontribuabili la sistemul public de asigurări sociale atât timp câtse impozitează munca în mod prohibitiv. La un calcul simplu, muncaeste impozitată de patru ori mai mult decât capitalul sauproprietatea (incluzând aici contribuţiile sociale ale angajatuluişi angajatorului, plus impozitul pe venit). Aceasta descurajeazăangajarea în regim de contract de muncă şi ridică întrebări privindsustenabilitatea pe termen lung a sistemului de asigurări sociale.Cheia pentru progresul României nu poate fi decât munca stăruitoareşi eficace preţ de câteva generaţii pentru a recupera decalajul dedezvoltare faţă de restul statelor membre ale UE. Câtă vremeeconomia era pe un trend crescător a existat o anumită complicitateîntre stat şi societate. Ani la rând sectorul public nu a fost pusîn situaţia de a face performanţă, de a-şi dovedi eficienţa. Pentrucă nu a existat o strategie clară de dezvoltare a ţării, resurselenu au fost orientate către sectoarele care ar fi putut generaprosperitate în viitor. Orice reformă viabilă a sectorului publictrebuie să plece de la o analiză serioasă a funcţiilor statului şia obiectivelor pe care instituţiile acestuia trebuie să le atingă.Numai când ştim clar unde vrem să ajungem, vom şti cum săînregistrăm progresele făcute şi cum să măsurăm rezultatele.Bunăoară, un audit organizaţional, aşa cum a efectuat de curândPolonia, ne-ar da un diagnostic exact al structurii şi eficienţeiserviciului administrativ al ţării.
România are câteva domenii în care eficientizarea ar faceeconomia mult mai competitivă. Ea foloseşte în continuare intensivenergia, consumul energetic pe fiecare unitate de PIB fiind decâteva ori mai ridicat decât în statele vest-europene.Îmbunătăţirea eficienţei energetice ar economisi resurse importanteşi ar face produsele noastre mai competitive pe pieţeleinternaţionale. De asemenea, continuăm să avem mai bine de 30% dinpopulaţie angrenată în sectorul agricol a cărui contribuţie la PIBeste mai mică de 10%. Eficientizarea activităţii din agricultură şivalorificarea prin procesare a producţiei agricole ar întăriavantajele competitive reale ale României în sectorulagroindustrial. În sectorul administrativ, pornind de lainformatizarea reală şi până la reducerea numărului de plăţi şideclaraţii pe care trebuie să le efectueze companiile, România esteplină de oportunităţi. Este mult de lucru. Nu lipseşte decât planulşi un număr de manageri publici care să ţină de el cu perseverenţă.Ar fi greu de găsit 15.000, dar, după unele estimări, 500 ar fisuficienţi. Sarcina nu este imposibilă.
Vasile Iuga este Country Managing Partner, PwCRomânia
Citiţi şi Opinie Vasile Iuga: Competitivitatea la români (episodulI)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
