Se vorbeşte mult în România despre fuga creierelor în străinătate şi este un fapt. Dar nu mai puţin adevărat şi îngrijorător este fenomenul fugii creierilor de la centru, din zonele care au nevoie de competenţă pentru a croi un drum spre dezvoltare României şi anume zona publică.
O hartă a competenţelor ar arăta cum centrul, care, vrând-nevrând, este administrat public, este în suferinţă faţă de restul actorilor din economie şi societate - private companii străine sau cu capital local, alte organizaţii.
România şi-a abandonat din păcate centrul - aşa după cum se poate vedea şi fizic, în Bucureşti, de exemplu.
Abia cu dezvoltarea Centrului Istoric din ultimii 2-3 ani au revenit tinerii şi oamenii care mişcă în general România în centru. Altfel, sunt mari directori de companii care nu au mai călcat de ani de zile pe Magheru, între Unirea şi Universitate, adică la km zero al Bucureştiului.
Slăbiciunea centrului este evidentă de fapt şi politic - baronii locali sunt o consecinţă.
După 1990, oamenii competenţi au găsit posibilitatea de a lucra în privat, companii locale sau străine, şi mulţi au explodat.
Cum povestea Cristian Constantinescu, omul care a construit de la zero cu trei milioane de dolari compania Asigurări Ion Ţiriac plecând de la Astra Asigurări, pe atunci o companie de stat: „Simţeam că nu mai era locul meu acolo, mă sufocam“. Şi a făcut o afacere cu venituri de 250 milioane de euro până la retragerea sa de la conducere acum trei ani.
Au plecat de la stat, din ministere sau companii de stat, au construit, au făcut milioane de euro, au atras tineri, au construit valori. Au creat şi creează PIB - valoarea adăugată. În companii private locale - care au derulat afaceri de 115 mld. euro în 2011 în România, în companii private străine, cu afaceri de 98 mld. euro în 2011, conform unui studiu recent al BNR. Companiile de stat mai au afaceri de circa 15 miliarde de euro pe an.
Dar treaba nu e terminată. Mai este nevoie şi de o ţară.
Statul strânge 44 mld. euro pe an din contribuţii sociale şi din taxe, se mai împrumută cu 3 mld. euro să îi ajungă banii şi redistribuie înapoi în economie cheltuieli de 47 mld. euro.
Dacă aceşti bani pe care economia îi produce cu chin, cu tineri în birouri până la 9 seara în multinaţionale, care trebuie să producă şi salariul lor, şi profitul companiei care să meargă în străinătate eventual, dar şi taxele şi contribuţiile pentru stat, nu sunt cheltuiţi cum trebuie - şi nu sunt - rezultatul nu este decât o continuă frustrare că oamenii muncesc, dar sistemul nu merge.
Fără o filieră a competenţelor la centru, în administraţie, economia aleargă în gol şi nu produce bunuri sociale - infrastructură, sistem sanitar, educaţie - care să asigure iarăşi resurse pentru viitor.
În Franţa, absolvenţii École Nationale d'Administration (vestita ENA) fac stagii de zece ani într-un minister, la un departament, apoi pleacă în mediul privat sau quasi-privat (exception francaise - companii asimilate ca private precum EDF, Renault sau Gas de France sunt de fapt controlate de statul francez) şi se întorc eventual la vârf pe poziţii de miniştri sau secretari de stat.
Este un circuit în care intră vârfurile fiecărei generaţii.
În România acest circuit al valorii nu este garantat din păcate decât pentru puţine instituţii publice - de exemplu, Banca Naţională a României şi într-o anumită măsură Ministerul de Finanţe, dar şi acolo secretarii de stat numiţi recent, astăzi miniştri, s-au luat cu mâinile de cap când au început să interacţioneze cu oamenii.
Din păcate, în rest ministerele României nu mai atrag cei mai buni absolvenţi. Cu cine să faci politici industriale, analize sectoriale, să găseşti soluţii de colaborare cu sectorul privat, să construieşti mecanisme eficiente, să eficientizezi structurile administrative sau circuitele documentelor? Cu cine, când oamenii cu capacitate de analiză, minţile merg in corpore în Big4, de exemplu, şi nu la Ministerul Economiei?
Şi cât de necesari ar fi la centru, ce valoare adăugată ar aduce.
Scrie un funcţionar într-un birou un paragraf de normă, vin 100 de experţi, fiecare de 10, de 20 de ori mai bine plătit, ca să dezlege... ce scrie în lege. Sistemul per ansamblu pierde, pentru că energia se risipeşte în direcţii care nu întorc profit.
De aceea au ajuns oamenii de afaceri, cum este dl. Peter Pal (unul din cei trei fondatori ai Energobit, producător de echipamente energetice din Cluj), să răspundă miercuri seară, la Gala ZF Dinner de premiere a celor mai mari tranzacţii din România, la întrebarea „ce să facă guvernul să vă ajute la dezvoltarea companiei“: „Cel mai bine să nu facă nimic“. „Să-şi ia concediu parlamentarii cât mai mult, să nu mai facă legi, să lase treaba aşa cum e.“
Dar se poate face, actorii privaţi ai economiei pot fi puşi la masă pentru a crea valoare adăugată locală şi mai mare decât în prezent. Pentru aceasta însă este nevoie de oameni competenţi care să cunoască economia românească în profunzime şi să ofere o platformă de cooperare companiilor private, investitorilor locali sau străini. Aducerea pe teritoriul României a unei cât mai mari părţi din lanţul valoric industrial este un obiectiv pentru dezvoltare, iar pentru identificarea acestor lanţuri ai nevoie de competenţă în Ministerul Economiei.
De exemplu: Alro importă bauxită din Sierra Leone şi o prelucrează local, fiind una din valorile industriale ale României. Nu reuşeşte însă să producă foiţa foarte subţire, de zecimi de milimetru, pentru Can Pack, o mare fabrică de doze de aluminiu de lângă Bucureşti. Aici este rolul Ministerului Economiei să găsească o soluţie - cum putem internaliza producţia acestei materii prime pentru doze de aluminiu, ceea ce ar fi un câştig pentru economia locală? Alt exemplu: cuprul pleacă azi materie primă din România, ce investitori pot fi atraşi pentru prelucrarea sa locală?
Ultimii patru ani de criză au întors actorii din economie spre centru pentru soluţii. Centrul ca generator de soluţie de criză - şi a trebuit un împrumut făcut de banca centrală de la FMI de 13 miliarde de euro pentru echilibrarea balanţei de plăţi, centrul ca generator de soluţie de creştere. Şi au fost acţiuni - garanţii pentru bănci (Prima Casă şi Fondul de Garantare pentru IMM-uri), scheme de sprijin pentru energie (certificatele verzi) sau vouchere Rabla. Însă este insuficient. Este prea slab centrul pentru a organiza resursele coerent, pentru a oferi o direcţie. Nu abandonaţi centrul, că altfel orice efort este în van.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
