Conform datelor Eurostat, România a avut în martie 2024 cea mai mare inflaţie din Europa – 6,61% (martie 2024/martie 2023). Mărfurile alimentare au crescut cu 2,81%, mărfurile nealimentare cu 8,06% şi servicile cu 10,2%.
Dacă ne uităm în Europa, Lituania a avut în martie o inflaţie anuală de 0,4%, Italia de 1,2%, Cehia de 2,2%, Germania de 2,3%, Franţa de 2,4%, Polonia de 2,7%, Bulgaria de 3,1%, Grecia de 3,1%, Ungaria de 3,6%, Austria de 4,1%.
Media inflaţiei în martie a UE a fost de 2,6%.
În timp ce cele mai multe ţări europene se îndreaptă cu creşterile de preţuri la nivelurile normale, de dinainte de explozia din ultimii ani, România are o inflaţie de aproape 3 ori mai mare decât media europeană.
BNR vine cu explicaţia că această inflaţie mare din acest an include majorările de taxe şi impozite care au fost operate şi pe măsură ce se vor îngloba în preţuri, inflaţia va scădea şi ne vom îndrepta spre 4,5% la finalul anului (decembrie 2024/decembrie 2023). Chiar şi cu această scădere, vom avea o inflaţie dublă faţă de Europa.
În ciuda acestei inflaţii foarte mari, în ciuda acestor creşteri de preţuri, comparativ cu alţii, lumea este liniştită şi are bani, cel puţin lumea din oraşele mari, Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Iaşi, Sibiu, Constanţa. Să vedeţi ce creşteri de preţuri vor fi la mare, acum în vară.
În ultimul an, creşterea salariilor a fost dublă faţă de creşterea preţurilor, 14% versus 7%, aşa că avem o creştere reală a salariilor.
Dar această creştere reală a salariilor pare să fie doar o parte din explicaţia legată de faptul că lumea are bani şi că aceste creşteri de preţuri sunt acoperite fără problemă.
Sâmbătă, am mers să fac o rezervare la Trattoria Daimon de lângă Sala Polivalentă. Nu mică mi-a fost mirarea când mi s-a spus că pentru duminică, totul este full, full, full. Nicio masă disponibilă.
Nu ştiu dacă aţi remarcat dar cam peste tot este plin, mai ales în weekend. Acum că a venit soarele şi s-au deschis şi terasele, trattoriile sunt şi mai ocupate. Problema lor e că nu au personal, nu că nu au clienţi.
Restaurantele sunt pline chiar în condiţiile în care preţurile au crescut foarte mult. Bineînţeles că există explicaţii că s-a scumpit materia primă, că au crescut salariile, că au crescut taxele şi impozitele.
Încercând să văd de unde vine această inflaţie mare din martie, m-am uitat la câteva preţuri: făina şi mălaiul au scăzut cu 30%, pâinea a crescut cu 0,7%, produsele de franzelărie au crescut cu 5,21%, cartofii au crescut cu 5,6%, uleiul comestibil a scăzut cu 25%, margarina a scăzut cu 8%, carnea de porc a crescut cu 7,6%, carnea de pasăre a crescut cu 1,3%, peştele proaspăt a crescut cu 8,6%, laptele de vacă a scăzut cu 6%, untul a scăzut cu 12%, oăle au scăzut cu 4%, zaharul a scăzut cu 10%, cafeaua a crescut cu 6,7%, vinul a crescut cu 8,8%, berea a crescut cu 10%.
Conform datelor analizate de statistică, creşterea preţurilor în categoria restaurante, cafenele, cantine a fost în martie de 12%, faţă de martie anul trecut.
Într-o trattorie medie din Bucureşti şi Cluj, o pizza Margherita variază între 40-50 de lei, adică 8-10 euro, la un salariu mediu de aproape 1.000 de euro, cât a fost în martie. În Italia, o pizza Margherita variază între 10-14 euro, la un salariu mediu de 2.000 de euro.
Deci, o pizza la noi este mai ieftină dar comparativ cu un salariu mediu, este mai scumpă. Din acest motiv lumea crede că preţurile la noi sunt la fel ca în Europa, dacă nu chiar mai mari.
Dar atâta timp cât lumea are bani să plătească aceste preţuri nu e nicio problemă, trattoriile sunt pline şi nu pare că există vreo criză, ci dimpotrivă, toată lumea se pregăteşte pentru vacanţă.
Uitându-mă în structura creşterii preţurilor, preţurile biletelor de avion au crescut cu 12,5% în martie 2024 faţă de martie 2023, iar plata cazării în unităţile hoteliere din ţară are o creştere de 10,08%.
Avioanele sunt pline, preţurile la low-cost au devenit medium-cost, iar dacă nu ai avut inspiraţia să îţi iei nişte pachete turistice de la începutul anului, acum au preţuri mult mai mari, iar în sezon vor deveni şi mai mari.
Constatarea că lumea are bani sau că cel puţin o parte din această lume are bani se vede şi în vânzările de titluri de stat Fidelis: săptămâna trecută românii au investit cea mai mare sumă în achiziţia de titluri de stat Fidelis dintre toate cele 16 ediţii vândute de Ministerul Finanţelor până acum.
În ediţia aprilie 2024, suma totală investită de către români, persoane fizice, în aceste instrumente de economisire a fost de 3,197 de milarde de lei (echivalentul a 643 milione de euro. În 1998, pentru cei care nu au trăit acele vremuri, o asemenea sumă rezultată din privatizarea Romtelecom a salvat România de la default), dintre care 1,012 miliarde de lei au fost în titluri de stat în lei, care au avut o dobândă de 6% pe an pentru titlurile pe 1 an şi 6,85% pe an pentru titlurile cu scadenţă la 3 ani. În titlurile de stat Fidelis în euro, românii au investit niste sume impresionante, 2 miliarde de lei, adică 400 de milioane de euro, pentru titlurile pe 1 an dobânda a fost de 4% în euro, iar pentru titlurile cu scadenţă la 5 ani, dobânda a fost 5% pe an.
Aceste titluri de stat Fidelis nu au dobânda impozitată ca la depozitele bancare.
Te-ai fi aşteptat ca românii să scoată banii din bănci şi să îi depună la Ministerul Finanţelor, care oferă dobânzi mai mari şi neimpozitate. Dar nu prea cred că este aşa.
Depozitele în lei ale populaţiei din bănci sunt la un maxim istoric, în februarie 2024 ajungând la 223,5 mld lei, în creştere cu 21,9% faţă de februarie 2023. Când vor veni datele din martie vom vedea că depozitele populaţiei nu au scăzut, ci dimpotrivă, chiar au crescut în continuare.
Dacă ne uităm şi pe Bursă, şi pe piaţa fondurilor mutuale, şi pe piaţa de criptomonede, şi pe piaţa externă, acolo unde românii tranzacţionează sume mai mari decât cele investite pe Bursa de Valori Bucureşti, vom vede că sumele investite sunt în creştere.
Dar întrebarea de final este, corelând ce se întâmplă în diverse sectoare economice, de unde sunt aceşti bani, de unde sunt banii care acomodează creşterile de preţuri, în general, la alimente, la haine şi la servicii – preţurile la restaurante, creşterea preţurilor la biletele de avion şi serviciile turistice şi de unde sunt banii care se duc în economisire şi investiţii financiare, în depozite bancare, în achiziţii de titluri de stat, în achiziţiile de apartamente şi până la achiziţiile de criptomonede.
