Intalnirea de la sfarsitul saptamanii trecute din redactia ZFdintre ministrul finantelor Sebastian Vladescu si intreprinzatorulDan Sucu s-a desfasurat conform asteptarilor.
Omul de afaceri a cerut restructurare la stat, taiereasalariilor si majorarea investitiilor. Ministrul i-a raspuns caeste de acord ca statul trebuie sa restructureze, dar trebuiegasita o cale pentru a nu produce tulburari sociale, pentru ca50.000 de oameni in strada ar distruge echilibrul social si automatsi pe cel economic.
Nimic nou pana acum. Este evident ca politica actualului guverneste doar de a amana taierile dure in speranta ca poate economiaisi revine. Cu pretul majorarii deficitelor si deci a datoriilor.Nu o facem numai noi. Au facut-o in 2009 si o fac americanii,englezii, francezii, austriecii, grecii, in general tot Vestul.Deficite bugetare care altadata pareau de cosmar, de 8-10% din PIB,au trebuit sa fie acceptate.
Scaderea veniturilor statului a fost prea brusca pentru ca aceiaplatiti din bani publici sa se obisnuiasca cu ideea ca trebuiesa-si ajusteze asteptarile mai jos.
Altceva a fost surprinzator. Sub presiunea evenimentelorcurente, a incasarilor la buget mai reduse decat estimarile, abombardamentelor dinspre Parlament cu proiecte de legiinaplicabile, agenda discutiei nu a reusit sa depaseasca temelezilei.
La un an si sase luni de la caderea Lehman Brothers, care pentruRomania a marcat debutul crizei, intrebarea vitala este de fapt nucum ne descurcam maine, ci cum ne descurcam poimaine.
Adica este clar ca traim si maine, din credite, dar problemaeste: ce facem in viitor? Unde ne ducem?
Epuizata dupa un an de perfuzie cu bani de la FMI, economiaromaneasca este in fata unei dileme cruciale - se poate baza doarpe export pentru revenire sau numai relansarea consumului poatereaduce cresterea economica?
Si daca doar consumul poate aduce cresterea, de unde bani pentruconsum?
Nu sunt bani la buget. Nu sunt incasari. Bun. Se vede cadeficitul se umfla de la o luna la alta. Dar ce facem? Cum ajustamstatul la nevoile contribuabilului?
Dar care sunt nevoile contribuabilului? Cine le masoara, cine lepreia? "Nu avem o masura a suportabilitatii sociale, nu stim sa omasuram", spune dl. Vladescu.
Aici este cheia. In general, statul roman nu stie sa masoare,pentru ca nu are un sistem de informatii eficient.
Dl. Vladescu ar taia, dar nu stie de unde si cum, nu stie saarate unde este personalul redundant din organizatiile statului. Defapt, nici nu prea este treaba sa.
Hiba organizarii guvernului este lipsa de comunicare intreinstitutii, care provine de fapt dintr-un deficit conceptual -neputinta de a vedea contribuabilul ca un client si de a seorganiza in functie de cerintele acestui client.
Guvernul roman nu stie sa lucreze cu rapoarte despre un fenomensau altul. Guvernul legifereaza, iar daca a legiferat prost, mailegifereaza odata. Exemplu - legea unica a salarizarii, care atrebuit sa fie corectata in ianuarie, iar acum urmeaza iarasi ocorectie la corectie.
Iar rezultatul se vede luna dupa luna in executia bugetara.
Problema este ca Romania nu isi poate permite ce isi permiteOccidentul, unde deficitele sunt la fel de mari. Iar situatia esteasa de complicata, ca nici acolo nu este foarte clar care estesalvarea si de unde ar putea proveni resursele de crestere care saacopere in timp rambursarea datoriilor facute din cauza crizei.
De fapt, una din consecintele actualei crize este ca ofera, prinsalvarea de catre stat a bancilor private, un mare alibi statului.Birocratii spun - si problema este ca pe buna dreptate - cine necere sa fim disciplinati cu cheltuielile, voi care ati consumatsute de miliarde de euro de la buget?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
