Ultimul Sfant Ion sarbatorit la Cotroceni de presedinte a adus sute de oameni in preajma sa, de la liderii PSD la oameni de rand, ca sa-i spuna La multi ani sau sa-i ceara cate ceva.
"Bre, dar frumos i'aici. De cand e construit?" Omul se uita ametit la cupolele Palatului Cotroceni aurite de un soare cu dinti. Plecat la doua noaptea din Calarasi, ajuns in Bucuresti la sase dis dimenieata, sta acum mut in curtea interioara a Palatului. Pe unde s-o ia?
Mihai Constantin este unul dintre sutele de amarati care nu au reusit ieri sa stea de vorba cu Ion Iliescu. Aflat in ultimul an al mandatului, seful statului si-a sarbatorit ieri ziua onomastica, deschizand portile Palatului Cotroceni. Traditia Portilor Deschise dateaza din 1990 "si n-am vrut s-o stric", comenteaza presedintele. Cand va implini 74 de ani, pe 4 martie, Ion Iliescu va mai deschide pentru ultima oara portile palatului acelora care vor sa-l omagieze.
Primii care l-au felicitat pe seful statului au fost varfurile PSD - ministri, parlamentari ai partidului, sefi ai serviciilor secrete (retrasi din partid, dar cunoscuti ca fiind apropiati ai safului statului), lideri de filiale PSD si escortele lor - in frunte cu Adrian Nastase. Sunt zeci, poate chiar trec de suta. In Sala de Stejar a Palatului, sampania a ras in pahare pret de o ora. Cel mai mult timp, Iliescu i l-a dedicat lui Nastase. Priviti de la distanta, cei doi pareau sa discute despre lucruri placute, caci fetele de zambeau in bliturile fotoreporterilor. O sala alaturata s-a umplut rapid de cosuri imense de trandafiri rosii, aduse de guvernanti. Intre ei, stingher, un cos cu margarete. Printre costume de firma si cravate comandate in Occident sta umil un preot ortodox, imbracat in haine de slujba uzate. Tine in mana o plasa, iar in plasa se afla, cel mai probabil, un cadou. In fata presedintelui omul se pierde. Isi strang mainile, plasa cu cadoul tremura serios. Pana sa se dezmeticeasca preotul, presedintele plecase de mult, iar cadoul ramasese, stingher, la el.
Ion Iliescu a primit ieri multe cadouri. Nu le-a desfacut pe toate, dar i-a placut cadoul lui Adrian Nastase, o carte rara, din anul 1933, "Romania" in limba germana, avand o prefata de Octavian Goga.
Sarbatoritul e fericit pentru ca "Ion" este simbolul "romanului bastinas", si nu intamplator Rebreanu si-a intitulat celebrul roman chiar asa. Apoi, Iliescu se plimba prin onomastica si etimologie - "John, Johann, Giovanni, Jean, Juan, Ivan", sunt variante ale aceluiasi "Ion". "Ion", cel mai des intalnit nume din Romania, adauga presedintele.
Odata cu plecarea lui Nastase, peisajul se schimba. Un pulover pe sub haina, un pantof putin uzat nu mai sunt o impietate pe holurile fastuosului palat. Sunt membrii PSD din provincie si revolutionarii care au schimbat garda la felicitari. Dupa o jumatate de ora de odihna, presedintele este pregatit sa-si primeasca poporul. Pe aleile palatului incepe sa curga multimea. Cosurile imense cu trandafiri dispar, locul lor este luat de gafoafe impachetate in graba la colt de strada. Cadourile sclipitoare, abia carate de cate doi oameni, sunt inlocuite de sacose de la supermarket, in care cei veniti de departe isi tin hainele. De data aceasta, nu doar marcarea Sf. Ion i-a adus pe oameni la Cotroceni, ci si nevoile. "I-am scris si lui Adrian Nastase, iar Ministerul Public mi-a spus sa dau FNI in judecata!", spune Mihai Constantin, care si-a pierdut toti banii la FNI. Abia se taraste, are nevasta la pat, a venit sa-i ceara presedintelui dreptate, ca sa aiba bani sa se ingroape amandoi. Constantin nu a apucat sa-i vorbeasca sarbatoritului. La fel ca el, alte sute de oameni a trebuit sa se multumeasca doar cu un scurt discurs de multumire rostit de Iliescu in Sala Unirii. In prealabil necazurile lor, mazgalite pe foi rupte din caiete de dictando, au fost adunante de oamenii presedintelui. Speranta lor e ca Ion Iliescu se va apleca, mai tarziu, si asupra lor.
Altii au fost mai norocosi decat Mihai Constantin, au reusit sa stea de vorba cu Ion Iliescu in Biblioteca palatului. 'Ii ajutam cum putem. Dar omul este multumit daca-i asculti necazul. Se mai usureaza..." spune seful statului. Nu toti oaspetii lui Iliescu au venit insa sa ceara ceva. Ion Iliescu are 37 de ani, este instalator din Stefanesti si a venit doar sa-i spuna La multi ani tizului sau. "Ce ti-a spus?" "Ce mai faci, esti casatorit, ai copii?" "Ce impresie ti-a facut presedintele?" "Asculta! Doi ca el nu gasesti!"
Fotografii si postere cu presedintele incep sa-si faca aparitia de pe sub haine, iar o scurta aparitia a sa in Sala Unirii transforma zumzaitul in urale. De sub o haina, spectaculos se iveste un pulover imprimat cu chipul lui Iliescu zambind.
Presedintele a dispus ca oaspetii sai sa fie tratati cu suc si fursecuri. In anticamera salii Unirii, consilierul Dan Iosif, revolutionar cu certificat, face ordine din spatele unor cordoane de protectie. "Nu mai impinge, stai in rand, nu ti-e rusine?" Intrarea unui grup de revolutionari era sa iste un scandal general intre consilierul presedintelui si noii veniti, care, din cate arata, nu-l prea inghit.
Ora 12.00. O umbra de paianjen rupe panza de lumina care scalda curtea Palatului. Picioarele scurte scrasnesc zapada, garda prezidentiala ramane inmarmurita, iar Gigi Becali isi face drum grabit spre intrarea principala, acolo unde muritorii de rand nici nu indraznesc sa priveasca. Becali, patronul Stelei, insotit de Mihai Stoica, director la club, au venit sa-l felicite. Cu o zi inainte, Becali anuntase ca se face lider de partid.. Becali s-a imbracat special: maleta alba, costum bleumarin cu dungi albe, peste care si-a aruncat un palton cu guler de nurca. Probabil prevestit de insolita aparitie, Ion Iliescu isi ia talpasita din sala de audiente, dar revine dupa 20 de minute. Becali isi rasfira picioarele si asteapta. Vizibil stanjenit, presedintele infiripa un dialog. "Ei, ce ganduri aveti?" "Eu am ganduri mari, dar sa vedem!" Ziarisitii intretin conversatia. "Domnule Becali veti veni la consultari politice cu presedintele?" Becali catre Iliescu: "Pai as veni. Vreau sa ne consultam. Am sa vin sa cer sfaturi." Cum conversatia ameninta sa se prelungeasca, presedintele si-a gasit scaparea, intrand in sala Unirii, unde multimea muritorilor de rand depaseste 200 de oamneni. Oameni care n-au mai apucat sa stranga mana presedintelui. iulian.anghel@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
